Doctorul

33

         Încercă să își facă loc prin mulțimea pestriță, costumată în cele mai neobișnuite și extravagante costume ce îi fuseră dat să le vadă. Înșfăcă un pahar cu un lichid ce I se părea a fi vin, și porni mai departe să îl găsească.
     Costumația lui era simplă și anostă findcă se îmbrăcase exact ca un doctor ce urma să își facă vizitele într-un spital. De fapt halatul alb lung până la genunchi cu o cruce roșie cusută pe buzunarul de la piept era a lui Pool.  Masca neagră simplă ce îi acoperea partea superioară a feței îl ajuta să se piardă în mulțimea gălăgioasă.

      -Vaiii, doctore. Trebuie să mă ajuți neapărat. Se plânse o doamnă ce se agăță de brațul lui. După câte își dădea seama, doamna respectivă, era un fel de păstoriță sau lucrătoare într-o tavernă, după costumul ciudat în care era îmbrăcată.
     Ajută-mă findcă am inima frântă. Se lamentă încercând să îi șoptească càt mai aproape de ureche.

     -Mă scuzați...doamnă. Spuse încercând să o îndepărteze cât mai discret de el, dar eu nu vă pot ajuta cu această problemă.

     -Dar ești doctor, ce naiba. Rosti aceasta bosumflată agățàndu-se în continuare de el.

      -Poate o să vă simțiți mai bine, dacă vă conduc pe terasă. Încercă o altă abordare, observând privirile ce I le aruncau cei din jur.

      -Daaa...pe terasă. Sau în grădină. Acolo o să mă puteți consulta. O auzi încuvințànd printre cuvinte rostite cu sughițuri.

     Reuși să o întoarcă cu fața spre ușile duble  deschise larg, sperând din tot sufletul  ca acolo să scape de ea.
    Nu apucă să facă doi pași pe terasă, că însoțitoarea lui, își aținti privirea asupra unui bărbat costumat în trubadur, părăsindu-l exact așa cum îl abordase.
    Respiră ușurat și porni spre un loc mai reteas pentru a încerca să găsească o nouă strategie de căutare. Până la terminarea balului spera să o facă.
    Trecu pe lângă un grup unde vri-o patru bărbați tineri, vorbeau și râdeau. Când ajunse în dreptul lor, halatul alb al unuia dintre ei îl făcu să îl privească mai atent, minut în care la fel făcu și celălalt.
Privirile li se întâlniră printre găurile negre ale măștilor, conștientizând fiecare cât de aproape erau. El rămase locului, iar celălalt își abamdonă prieteni, și făcu un pas după care rămase în fața lui privind neâncrezător, chiar dacă inima îi bătea puternic în piept.
Continuau să se privească de parcă nimeni nu ar fi fost în jur. Erau doar ei doi și clipa lor de recunoaștere și emoție.

     -Doctore!?...Întrebă Darius analizându-l în întregime. Ești chiar tu? Rosti în continuare aproape în șoaptă.

     Doar confirmă printr-o înclinare a capului, secătuit de puterea de a rosti cuvintele. Nu îi venea să creadă că îl găsise. Că era în fața lui, la fel de frumos precum și-l amintea.

     -Ești singur? Auzi o altă întrebare la care răspunse tot prin tăcere.
    Mai vrei să rămâi la bal, sau te pot conduce eu. Am trăsura...

      -Vă mulțumesc pentru ofertă. Reuși să rostească. Aș vrea într-adevăr să plec. Dându-și seama că avea degetele încleștate pe paharul ce îl avea în continuare în mână, se descotorosi de el așezându-l pe marginea unui de ghiveci ce decora terasa. Nu intenționase nici o secundă să bea acel lichid ciudat.

    Darius se întoarse și merse pe terasă, ocolind mulțumea din imensa sală. Îl urmă privindu-i spatele abținându-se să nu îi prindă degetele cu ale lui.
     Părăsiră terasa și merseră în continuare pe lângă casă, lăsând în urmă și lumina și gălăgia, până ce ajunseră la intrare principală, unde un lacheu se grăbi să înștiințeze vizitiul Lordului.
     
       -Unde stai?