Doctorul

27

        Se lăsară angrenați în goana nebună a cailor trăind amândoi fericirea dată de plăcerea călăritului.
      Sora lui Darius era înnăuntru, șezând împreună cu doamna ei de companie pe pernele comode ale trăsuri ce îi ducea spre oraș. Plecară după ce serviră micul dejun și intenționau să oprească pentru prânz la unul din hanurile de pe drum.
     Cum Mathias trebuia să se întoarcă singur înapoi, alese să meargă cu propriul armăsar, așa că Darius hotărâ să facă la fel. Pentru ei ca bărbați tineri era de preferat să călărescă de càt să stea ghemuiți în interiorul trăsuri.
      Cu o seară în urmă Mathias se înființase la ora potrivită pentru a servi cina cu Marchiza și fratele ei, acceptând mulțumirile acesteia, dar refuzând categoric orice formă de plată. Iar pentru că Darius îi explicase despre starea de sănătate a mamei lui și pentru că îi arătase încrederea în el, ca și sora lui dealtfel, plecase cu ei spre oraș. Cum aflase că aceasta primise același diagnostic de la doi medici diferiți se îndoia că el i-ar putea contrazice, dar era hotărât să îi acorde toată atenția și priceperea mamei celor doi.
     Fusese o cină relaxantă și plină de întrebări și răspunsuri nestânjenitoare pentru nici unul dintre ei. Ajungând să fie foarte apropiat de Darius și cunoscându-l foarte bine, constată că și sora lui era o persoană foarte jovială care nu era cramponată în reguli și etichetă.
    Prima interacțiune cu aceasta decurse formal, dar acum la cină totul decurgea intr-un soi de relaxare.
   Cel mai greu fusese să fie alături de fratele ei, știind circumstanțele în care îi adresase invitația. Plecase de la el cu o oră înainte să aibă loc cina, iar după aceea când își luă  rămas bun de la Marchiză , Darius îl conduse primind cel mai lung și apetisant sărut ce îi fusese promis, în schimbul abțineri de a se îmbăta. Sărut ce îi lăsase plini de dor și frustrare. 

      După cinci ore de mers ajunseră în oraș.
   Trăsura  marchizei se îndreptă spre propria casă iar ei rămaseră la casa lui Darius. A lui și a mamei sale. Sora lui avea să vină a doua zi cu soțul și fiica.
      După ce lăsară caii în grija rândașilor Darius îl conduse spre întrarea în conac.

      -Bine ați revenit domnule, îi întâmpină majordomul de parcă fusese plecat o zi două nu câteva luni.
    Tot personalul știa de problema lui cu alcoolul dar toți erau prea bine educați pentru a spune sau a arăta vrio grijă. Acest lucru era șoptit doar între ei.

      -Bine te-am regăsit, Somer. Acesta este prietenul meu. Este de-asemenea medic și o va consulta pe mama, așa că va locui aici câteva zile, îl informă pe bărbat prezentându-l pe Mathias.

         -Bine ați venit domnule...

        -Spuneți-mi doctore, rosti la rândul lui, ne-dorind să se formalizeze. La urma urmei el nu avea nici un titlu nobiliar, iar dacă se lua după etichetă și el era tot un fel de angajat al Lordului.

        -Prea bine domnule Doctor, rosti majordomul înclinând capul, adăugând din politețe și obișnuință un domnule înaintea apelativu-lui.

      -Am să îi arat eu camera unde o să stea, îl  anunță Darius plecând amândoi spre stânga unde erau scările ce duceau spre etaje. Casa având două.
     La primul etaj este apartamentul mamei și camere de oaspeți. Eu am apartamentul la al doilea precum și biroul personal. Mai sunt încă două camere unde de obicei înoptau prieteni mei care rămâneau peste noapte, îi  explică  în mare aranjarea casei.
    La parter este biblioteca și biroul mare, precum și sala de servit cina în familie și sala de evenimente. Într-o altă anexă sunt camerele servitorilor.
       Ajunși la etajul al doilea Darius se opri în dreptul primei uși de pe hol. După ce privi spre Mathias întinse mâna și apăsă mânerul intrând șovăind. Celălalt îl simți și rămase în spatele lui pe hol. Știa că reticența venea de la multitudinea de amintiri ce le trăise în acele camere.
     După ce intră și făcu câțiva pași se opri privind roată camera realizând că nu fusese tocmai conștient  când o părăsise. În acel timp durerea și neputința îl acaparase iar singura dorință ce îi sălășluia în gânduri era cu privire la càt alcool trebuia să bea pentru a uita.
       Se întoarse spre celălalt și rămase cu privirea ațintită asupra lui. Privire în care I se oglindeau toate stările ce îi străbăteau  în acel moment sufletul încărcat de trecut și prezent. Privea spre bărbatul ce îl făcuse conștient de prezent și de viitorul lui ce nu trebuia să se termine o dată cu acea pierdere. Cu acea durere.
    Mathias veni lângă el înconjurându-l cu brațele, arătându-i astfel că avea să îi stea alături indiferent ce demoni avea să îi mai asalteze sufletul.
    Rămaseră îmbrățișați prețuind fiecare clipa lor de dăruire.

      -Aceasta este camera de zi iar acolo este dormitorul și baia, îi explică aranjarea apartamentului.
    Tu vei locui în a treia cameră, mai spuse și ieși pentru a merge să îi arate. În acel moment nici el nu întrebă și nici Lordul nu explică de ce nu stătea în camera de lângă a lui.
     Cumva Mathias știa că acea fusese camera celuilalt, fiindu-i recunoscător Lordului că nu i-o dăruise pe aceea. Nu era gelos pe persoana căruia Darius îi dăruise sufletul înaintea lui, doar că se simțea mai bine cu această alegere a ocupării camerei.

       -Aceasta este doar un dormitor cu baie, îl informă deschizând ușa. Sper să te simți confortabil.

      -Știi foarte bine cum arată dormitorul meu de acasă, așa că nu îți face griji, îi aminti privind în jur.

      -Peste o oră am să le spun să ne pregătească masa în camera mea. Până atunci odihnește-te. Eu am să merg la mama să o anunț că am venit și să hotărâm la ce oră o poți vedea mâine.
     Încuvință și rămase privindu-l cum închide ușa în urma lui. Privi roată camera după care merse și lăsă geanta medicală pe un scaun. Valiza cu schimburi urma să îi fie adusă de un valet.
      În urmă cu trei ani și el fusese înconjurat de acest confort. Nu avusese o casă la fel de mare și nici așa mulți servitori, dar nici nu dusese lipsa vreunui lucru. Nu fusese o alegere, pur și simplu totul se datora consecinței modului de a trăi în confort și bunăstare prin prizma munci și a clienților bogați care îi solicitau ajutorul medical, fiind dispuși să plătească pentru privilegiul de a avea medicul lor personal. Iar după ce se căsătorise își dorise un statut foarte bun pentru soția și fiica lui. 
    Acum era mulțumit cu traiul lui modest din satul unde toată lumea îi aprecia munca și îi  dăruiau din puținul ce îl aveau. Aceasta era alegerea lui și era mulțumit cu ea.