Doctorul

14

       Furtuna se pornise din senin, umplând cerul cu fulgere și tunete, făcându-i pe cei doi călăreți să îmboldească bidivii la galop pentru a ajunge mai repede la adăpost.
       Când un fulger puternic brăzdă cerul urmat de un tunet asurzitor, unul din călăreți lăsă hățurile și își acoperi urechile cu palmele încercând să nu mai audă năpasta ce îi deschise zăgazul unui coșmar.

      Când celălalt văzu acest lucru, își apropie calul de a lui și aplecându-se apucă hățurile, încercând să oprească o tragedie, dacă  picioarele calului s-ar fi încurcat în ele.

       -Darius...Strigă privindu-l îngrijorat. Darius. Încercă să strige mai tare pentru a fi auzit. Trase de ambele hățuri reducând galopul animalelor la un trap ușor.

     Celălalt continuă să își astupe urechile clătinând din cap, iar printre buzele vinete i se strecurau cuvinte neànțelese.
   
     În această situație nu mai puteau continua marșul prin ploaia torențială, așa că îndemnă caii pe o potecă ce ducea la o casă abandonată, proprietarul murind cu un  an în urmă.
     Când ajunse în dreptul ei descălecă în viteză și îl trase și pe Lord  jos, cuprinzându-l cu brațele, în încercarea de a se echilibra, să nu cadă amândoi în noroi.

       -Darius. Strigă încă o dată dorind să îl facă atent la el. Își așeză propriile palme peste ale lui, ridicându-i capul pentru ai vedea chipul. Trebuie să întri în casă, iar eu am să duc caii la adăpost.
După ce descălecase își înfășurase ambele frâiele pe o braț pentru a împiedica animale speriate să fugă.
     Trebuie să intri singur. Înțelegi. Spuse cu voce ridicată pentru a încerca să îl scoată din starea de confuzie. Concentrează-te pe chipul și pe vocea mea.
      Îi văzu privirea ațintită asupra chipului său, încercând să înțeleagă ce i se spunea.
    Pentru o secundă percepu o notă de realitate în privirea lui, așa că îl întoarse cu fața spre ușa casei, îndemnându-l spre ea.  Îl văzu făcând câțiva pași ezitați după care apucă mânerul și apăsându-l păși dincolo de prag. Nu mai așteptă nici o secundă și se îndreptă spre spatele casei unde era șopronul. Nu era într-o stare foarte bună, dar măcar era uscat și putea adăposti animalele speriate.  Se îngriji de ele după care se îndreptă spre casă. Închise ușa în urma lui, astupând într-o mică măsură zgomotul furtuni, și se îndreptă spre bărbatul ce era ghemuit în mijlocul camerei, astupându-și în continuare urechile cu palmele.

     -Darius. Îi rosti numele lăsându-se în genunchii lângă el. Ești în siguranță. Șopti ridicându-i chipul spre el.

      -Eii...m-au legat, și m-au obligat să privesc.

    Îi auzi destăinuirea într-o bolboroseală abia înțeleasă. Abia acum își dădu seama că durerea era o amintire de când fusese sechestrat pe vasul piraților. Probabil totul se desfășurase tot în timpul unei furtuni, fapt ce îi declanșase coșmarul.

       -Acum ești în siguranță. Încercă să il liniștească lipindu-i chipul de pieptul său. Cu o mână îi mângâia părul ud iar cu cealaltă îl bătea ușor pe spate încercând o consolare.

      -L-au împușcat în fața mea și l-au aruncat în mare. Spuse prinzându-se de hainele lui, în acel moment percepându-l ca pe un colac de salvare. Am strigat...am strigat și am plâns, până am răgușit, dar ei...ei...
     Hohote puternice îi zguduiau trupul, fără putința de a se abține. Toată durerea aduceri aminte îi ieșea din suflet într-o litanie tulburătoare.

      -Plângi...plângi până simți că te liniștești. Îi vorbi domol strângându-l puternic în brațe.

      Era un bărbat tânăr și puternic, nu dor prin prizma statutului său social, numai că durerea pierderi celui mai bun prieten, cât și a modului în care acesta fusese ucis, îi transformase sufletul într-o gaură neagră plină de resentimente și angoasă.
     Oricine ar fi trecut prin acest calvar, ar fi fost devastat, așa că îi înțelegea nevoia de a se îneca în alcool, mulțumind divinități că mintea nu îi fusese afectată iremediabil.
    Cum îi spuse și la prânzul luat cu prietenul lui, avea să facă tot posibilul să fie lângă el pentru a-l ajuta. Acum gàndurile erau o promisiune făcută sieși.