De când am aflat ca Zed s-a întors, îmi doream să-mi petrec zilele în casă. Am evitat mesajele și apelurile prietenilor mei, deoarece nu voiam să-mi spună că a revenit în grupul nostru atât de ușor după plecarea lui.
Ceilalți erau nerăbdători să-l întâlnească din nou, dar eu voiam să n-o mai facă, chiar dacă îl căutasem foarte mult timp după plecarea sa.
Nu știam dacă era același Zed pe care îl știusem de-a lungul timpului, sau plecarea lui de acum trei ani l-a schimbat într-un fel în care nu am să-l mai recunosc deloc.
Eram foarte agitată. Continuam să privesc telefonul ce-mi suna întruna, numele Evei apărând pe fiecare apel primit, și cateva mesaje mai insistente primite de la Kain si Lucas.
Am înghițit în sec înainte să apăs pe butonul de a răspunde, simțind cum inima îmi urcă în gât, făcând respirația mea mult mai greoaie în momentul acesta.
Dincolo de telefon am putut auzi vocile prietenilor mei, și respirația Evei din apropierea gurii de difuzorul telefonului pe care îl avea la ureche.
- Hera!, țipătul său mă făcuse să îndepărtez telefonul de lângă ureche, așteptând să-și revină puțin.
Nu știu ce încerci să faci, dar noi ne-am adunat în parc. Zed e aici și ar fi bine să-ți faci prezența dacă nu vrei ca Dodo să te ia pe sus dacă ajunge la tine acasă.
Știam că Dodo chiar era în stare de acest lucru, dar îmi era frică să dau ochii din nou cu cel pe care l-am iubit dintotdeauna. Îmi era frică să știu că Zed nu mai era Zed.
Am stat puțin pe gânduri, moment în care Eva continua să bată din gură pe partea cealaltă a telefonului.
- Vin, dar nu mă puneți să vorbesc cu el, vă rog. Știam că Eva a fost de acord cu mine doar pentru a-mi închide gura.
Am tras pe mine repede o pereche de blugi, un tricou mai lărguț, și bluza de trening pe care Tera mi-o făcuse cadou anul trecut de ziua mea.
I-am spus mamei ca voi ieși puțin, știind că nu era de acord cu acest lucru, având în vedere că avea habar de faptul că ieșirile mele erau decât cu gașca. Nici măcar nu-și dorea să-i cunoască pentru a vedea că ei chiar nu sunt niște oameni răi.
Într-un fel sau altul era de acord să ies datorită Evei, în care avea încredere deplină, știind că o să aibă grijă de mine chiar dacă avem aceași vârstă.
Scârțâitul roților de la mașina lui Dodo se făcuse auzit pe stradă, spărgând liniștea de vineri seara. Muzica bubuia, știind deja că și geamurile golfului său aveau de suferit din cauza basului pe care Dodo îl avea în mașină. Am urcat în spate, observând doar lumina unui telefon în față, neștiind care dintre prieteni venise cu el.
- Ce faci blondo? , glasul lui Dodo mă făcuse să-mi ridic privirea spre el, însă mi-am mutat imediat ochii spre cel din dreapta sa, Lucas butonând telefonul în continuare. I-am batut pe umăr pe cei doi, roțile de la mașina lui Dodo făcându-se din nou auzite în liniștea nopții.
Cei doi vorbeau între ei fără să-mi dau seama despre ce anume, gândul meu fiind acum la cum inima avea să-mi iasă din piept atunci când ochii noștrii aveau să se întâlnească după atât de mult timp.
În momentul în care Dodo oprise în fața parcului, am refuzat să cobor din mașina lui. Încercase să tragă de mine, însă Lucas i-o luase înainte din momentul în care mă ridicase în brațe cu forța.
Trăgea din țigară.
Fumul ieșind printre buzele nu foarte mari. Avea părul ciufulit în toate părțile, iar în urechea stânga un cercel ce strălucea foarte puțin datorită focului. Hainele de culoare deschisa îi evidențiau corpul bine lucrat însă, corpul său plin de tatuaje îmi atrase atenția. Avea corpul plin de tatuaje diferite, observând că și gâtul îi era acoperite de ele.
Nu era Zed pe care îl știam eu, dar avea aceleași trăsături frumoase.
Genele îi ieșeau în evidență, ochii de un căprui atât de frumos...
Simțeam cum voiam să fac stânga împrejur pentru a pleca, însă, băieții m-au împins de la spate pentru a înainta.
- Zed. Strigătul lui Dodo îl făcuse să-și ridice privirea, ochii săi picând pe ai mei. Lumea parcă se oprise în loc, iar gălăgia făcută de ceilalți parcă nici nu se mai auzea deloc.
Nu își lua ochii de la mine, iar asta m-a făcut să înaintez cu privirea lăsată în pământ. Da, noi am fost împreună după multe încercări de a nu lăsa oamenii să se bage între noi.
Da, am eșuat de foarte multe ori cu acest lucru, însă, ne-am întors de fiecare dată unul la celălalt. Și chiar dacă a hotărât să plece de tot, îi scriam pe hârtii ceea ce nu aveam curajul de ai spune în față.
Simțeam cum ochii săi urmăreau fiecare pas pe care îl făceam, șimțindu-mi inima cât un purice în momentul de față.
- Suntem în sfârșit gașca completă. Cuvintele lui Kain ieșise imediat pe gura aia spurcată, făcându-i pe ceilalți să aprobe, iar pe Zed să zâmbească.
M-am așezat lângă Eva care nu înceta din a-mi da coate. Am încercat pe cât posibil să ignor acele lovituri, însa era mult prea insistentă.
Îmi doream să-i spun ceva, dar glasul enervant al lui Harold se făcuse auzit, fiind însoțit de către prietenii lui.
- Oh, Hera. Nu știam că aici îți petreci nopțile, în loc sa stai în casă pentru a pregăti cina alături de mama ta.
Râsul său enervant se făcuse auzit în jurul nostru, făcându-mă să-mi ridic privirea din pământ, observând si privirile prietenilor mei asupra mea.
- Cine-i măscăriciul ăsta?, întrebarea Terei îl făcuse să-și reia fața de om serios, find vizibil deranjat de felul în care Tera îl făcuse.
Harold preferase să n-o bage în seamă, ci își mutase din nou privirea spre mine. Știam că îi plăcea să-și bată joc de mine mereu, însa prietenilor mei nu le spusem niciodată ca idiotul ăsta îmi făcea probleme de fiecare dată.
Eva mă privea. Știam că urma să mă certe, dar știam că mai avea puțin și-l bătea pe Harold.
- Cu ce ocazie pe la noi?, glasul lui Zed ne făcuse pe toți să-l privim.
Harold se întoarse cu fața spre el, analizându-l din cap până în picioare, însă Zed nu părea interesat de figurile celui din fața noastră.
- Oh, deci tu ești tipul din poza pe care îl are blonda în dulapul de la lucru.
- Harold! M-am ridicat în picioare, dorind să-l fac să înceteze. M-am așezat în fața lui pentru al privi mai bine, ochii săi analizând felul în care eram îmbrăcată, coborându-și ochii spre fundul meu.
- Acum știu de ce tata continuă să stea în spatele tău de câte ori ești la bar. Râsul său mă făcuse să mă enervez, pumnii mei fiind strânși.
Am simțit o altă mână cum o prinde pe a mea, simțind cum inima mi-o lua la goană în momentul în care tatuajele lui Zed erau vizibile.
Mă băgase în spatele său, auzind doar cum acesta îi spuse lui Harold să dispară până nu o face el.
Și mi-am auzit cum sufletul îi țipa numele de dor...
