Capitolul 10

89 11 0
                                    

Poate ne-am frânt în o mie de bucăți ca să ne potrivim mai bine.


Dormisem atat de adânc, încât țipetele tatălui meu mă speriase foarte tare. Desi uram cand se intampla asta, nu o puteam lasa pe mama sa treaca din nou prin acea durere. Nu puteam lasa femeia pe care o iubeam cel mai mult să verse din nou lacrimi din cauza lui.
Am coborat scarile in graba pentru a vedea ce se întâmplă, si chiar in acel moment un pahar se sparse chiar langa trupul cazut pe jos al mamei mele. Inima mi-a stat in loc, insa n-am putut sa iert din nou comportamentul mult prea dur al tatalui meu, doar pentru ca asa sa comportat si bunicul cu el.
Am luat-o pe mama de pe jos gata sa urc cu ea in camera mea, cand mana tatei imi prinse brațul pentru a ma opri.

- Nu-ti dai seama ca faci prea mult in viata asta? Altceva in afara de a ne distruge viata mai stii?
Uita-te la tine cum arati cand bei, cum te comporti cu femeia care ti-a stat alaturi ani, ani de zile in care i-ai frânt inima in mii de bucati...și totuși...te-a iubit atat de mult de fiecare data.
Oprește-te si gandeste mai intai la greșelile tale, apoi uita-te la ceea ce tu vezi de fiecare data a fii gresală.

Am incuiat usa cu cheia in momentul in care am ajuns in camera mea, ținând strâns la piept femeia ce mi-a dat viata. O femeie blândă si liniștită, cu un păr lung dar totuși cărunt. Cu niște ochi de un maro atat de frumos, si niste mâini ranite de la atata munca.
O femeie pentru care mi-as da si viața. Mama, un cuvant atat de frumos. Un cuvant pe care l-as putea striga o viata intreaga daca ea ar fii eterna. As da din viata mea pentru a o mai avea in viata foarte mult timp.
I-am sters lacrimile cu degetele mari de la mana, așezând-o pe marginea patului. I-am impletit părul si am pus-o sa se schimbe de haine pentru a se odinhi inca puțin pentru a se liniști.
Avea nevoie de somn, stiam asta. Si imi doream sa stiu ca se odihneste destul in acest moment.
I-am promis ca voi sta cu ea pana cand adoarme, insa mana ei o tinea pe a mea destul de strans, asa ca am ramas langa ea pentru a dormi impreuna. Imi venea sa plang atat de rau vazand cat sufera, dar trebuia sa fiu tare pentru a o putea ajuta.
Ma avea doar pe mine. Un motiv pentru care nu m-as putea muta vreodata din aceasta casă, lasand-o doar cu tata.

🍂

Focul ardea destul de încet, ascultand ce vorbeau ceilalți. Gândul imi era doar acasa, si daca mama e in siguranță cu el acolo de una singura.
Desi imi mai dadea mesaje sa-mi spuna ca totul e bine, simteam acea durere in suflet pentru felul in care ea se simtea in fata celui pe care inca il iubește.
Trăia cu frică. Insa il iubea atat de mult, ca n-ar vrea sa-l lase.

- Her, șoapta lui Zed mă făcuse sa-mi mut privirea spre el, simtind cum isi strecoară mana pe dupa talia mea. Mi-am lasat capul pe umarul sau, lasand lacrimile sa-i ude haina de pe el, acesta dandu-si imediat seama ca plangeam. Desi nu spuneam nimic, mainile sale imi mângâiau trupul pentru a ma liniști, șoptindu-mi la ureche că totul o sa fie bine, iar el nu o sa mai plece de lângă mine.
Mi-am adâncit fața in pieptul sau pentru a putea plange liniștită,  auzind vocile celorlalți cum se opresc. Linișteștea ce se lasase dintr-o data ma deranjase, insa acum durea mult prea tare pentru a mai putea spune ceva cuiva.

- Iubito, soapta lui Zed se facuse auzita in urechiile mele. Stiu că te doare.
Doare orice se întâmplă in această viață,  dar nu uita ca eu sunt aici.
Tu încerci de fiecare dată sa vezi doar partea buna a oamenilor, si uiți ca au si o parte pe care nu o poți schimba oricât ai incerca.
După tot haosul care e în jurul tău,tu încerci să repari fiecare legătură din jurul tău, încerci sa repari fiecare lucru minor pe care alții îl strica.
Dar iubito, la sufletul tau te-ai gândit?

Nu stiam la ce sa ma gândesc mai exact.  La faptul ca Zed imi spunea astfel de vorbe, sau ca mi-a spus Iubito, ceva ce nu am mai auzit de atat de multa vreme. M-am prins mai bine cu mainile de haina pe care o purta, si fără sa-mi dau seama, buzele mele s-au atins de ale sale  într-un mod ușor.
Auzisem doar tipetele celorlalți atat de incet, incat aveam impresia ca timpul statea acum in loc. Inima imi batea foarte tare, si atunci imi dadusem seama ca lângă Zed era acasă.
Ochii săi sclipeau. Erau atat de frumoși, ca imi doream sa-i privesc cat de mult posibil.
Niște ochi de care m-am indragostit.
Dragoste la prima vedere. La a doua.
Pentru totdeauna.

Zed Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum