Controlând emoții

9. Schimbare de plan

13 octombrie - SAMBĂTĂ

Se trezi imediat ce auzi ceasul, fără a mai sta 5 minute de dragul somnului. Ieșise din cameră sa și intră direct în bucătărie unde deschise imediat frigiderul. Luase un iaurt și un corn cu ciocolată de pe frigider pregătită să le devoreze, însă toată pofta de mâncare îi pieri atunci când se întoarse și îl zări pe Daniel la masă, privind-o cu ochi mari. Era îmbrăcată cu niște pijamale prea scurte și uitase complet că ar trebui să poarte ceva mai decent din moment ce un bărbat necunoscut locuiește în casa ei.

-Bu..Bună dimineața, spuse ea începând să roșească.

-Bună dimineața, îi răspunse bărbatul, privind cu un interes fals ceașca de cafea pe care o ținea în mana stângă.

Stânjenită până la maxim, ieșise ca fulgerul din bucătărie și se băgă în camera ei. Avea să-și mănânce micul dejun în cameră.După ce mâncă fără nicio poftă, se puse în fața dulapului, întrebându-se cu ce să se îmbrace. Avea doar haine demodate încât să o confunde cineva cu o băbuță necăjită ce hrănește porumbeii din parc. N-avea nicio idee ce anume ar putea să poarte. Astfel, timp de 2 ore se învârti prin cameră, probă și iar probă sute de haine, combinând care mai de care, până își dădu seama ca afară e frig, deci nu avea importanță cu ce s-ar îmbrăca. Geaca de piele și blugii ei care îi erau largi erau singurele care se potriveau și nu o făceau să pară chiar o băbuță, poate doar o băbuță cu stil.

Era ora 12, deci mai avea timp. 6 ore chiar. Și nu avea ce anume să facă. Pentru prima dată în viață chiar nu avea ce să facă, exceptând faptul că trebuia să aibă grijă de un adult în toată regula, așa cum îi porunci mama sa.

Amintindu-și că nu avea niciun plan în legătură cu evadarea din casă fără a fi văzută de Daniel, ieși din cameră și urcă scările până la camera bărbatului. Privea emoționată ușa iar când era pregătită să bată, acesta o deschise, pregătit să iasă. Se opri imediat ce o văzu pe Lorrelay roșie ca racul, cu pumnul strâns spre el.

-Lorrelay, corect? întrebă acesta dându-se un pas în spate.

-D...da, se emoționă Lorrelay încercând să-și revină la normal. Ahm... Eu am venit să te întreb dacă ai nevoie de ceva.

Bărbatul o privi încruntat, scanând-o cateva secunde. „Nu e un pervers care mă va lega de pat, sper", își spuse ea în minte, simțindu-și obrajii arzând.

-Dacă am nevoie de ceva...? întrebă gânditor Daniel privind-o insistent pe Lorrelay. Da, da am nevoie. Mă poți duce în garaj?

-În garaj? Pentru ce anume?

-Vroiam să văd cum este. În curând trebuie să mă duc după mașina mea să o scot din service.

-Oh, sigur!

Se întoarse și coborî scările în grabă, urmată de Daniel care nu putea ține pasul cu ea. Ieșiseră amândoi, ajungand la garaj unde Lorrelay îl deschise doar apăsând un buton. Lorrelay ocoli câteva cutii care stăteau chiar în calea lor și îl lăsă să intre pe Daniel pentru a inspecta garajul.

-Ahm... Lorrelay, crezi că mă poți ajuta? întrebă bărbatul căutând din priviri ceva anume.

-Ce cau...

Nu mai apucă să zică nimic pentru că ușa garajului se închise brusc.

Daniel se ridică confuz de jos și încercă să deschidă ușa.

-E blocată, spuse privind spre Lorrelay care îngheță.

-Bl..Blocată?

-Nu se deschide!