42 Do you like What You See?

149 8 6
                                    

"ce vom face azi?" îl întreb cu un zâmbet pe buze.

"din păcate eu trebuie sa merg la firma, însă cred ca pot sa te iau cu mi-"

"DA," ii spun și îl vad ca Chicoteste.

"îți sclipesc ochii. Nu înțeleg ce am zis asa frumos încât sa te fac sa te luminezi asa de rău"

"vreau să-mi petrec ziua cu tine. E ceva rău în asta?"

"nu, însă nu ma așteptăm la reacția ta."

"ar trebui sa te aștepți mai des la astfel de reacții din partea mea."

Se ridica după scaun și pleacă sus eu continuând sa mănânc micul de jun, apoi îl vad coborând într-o pereche de pantaloni negri cu o curea de aceeași culiare, un plovor gri și ca acesori un ceas și un lanț de aur. Văzându-l asa frumos nu putea sa ma ducă gândul decât la un profesor

"te aștept în mașină" îmi spuse și îmi săruta buzele, apoi pleca.

Urc și eu sus și ma uit în dulapul meu. Nu știam în ce sa ma îmbrac, asa ca aleg o pereche de blugi negri la care asortez un hanorac și ies din camera.

Bucătarul strângea masa iar eu ma duc la Chan, care ma aștepta în mașină. Ma urc pe bancheta pasagerului din dreapta iar acesta își pune mana pe piciorul meu. Asta a făcut tot drumul, a stat cu o mana pe volan și una pe coapsa mea arătând prea sexy, simțeam cum aerul devine mai cald doar stand asa privindu-l minute în șir fata ca măcar sa mai clipesc vreun pic.

"îți simt privirea asupra mea" îmi spuse încă cu ochii la drum..."esti okay? "

Ce puteam sa ii spun ca simțeam cum ma încălzesc si ca în momentul asta l as fii devorat eu? Nu in niciun caz, ce dracu? Am ajuns sa fiu dependent de el si  atingerile lui? Am ajuns sa tânjesc după el doar uitându-mă la el? Asta era ceva wow.

" ma uitam și eu la tine?"

"și îți place ce vezi?"

"sincer? Da chiar îmi place ceea ce vad" ii spun fără nicio ezitare.

Zâmbește și parchează mașina în fata clădirii imense. Ne dam jos iar apoi acesta ma ia de mana și mergem înăuntru. Atrăgeam priviri asupra noastră și nu îmi plăcea asta. Ma simțeam ciudat, ma simțeam privit din toate unghiurile posibile.

Ajuns în biroul lui insfarsit por respira ușurat. Acesta se puse pe scaun și se lasă pe spate oftan zgomotos.
Își ridica privirea spre mine și îmi face semn sa ma apropii de el. Ma apropii de el cu o mica mare ezitare apoi ma pune în poala lui simtindui respirația calda pe gatul meu.

"ce faci?"

"nu fac chiar absolut nimic. Eu doar..ti-as trage-o fix aici pe biroul asta,sa am infiltrata chestia asta în cap defiecare data când vin la birou"

Pielea mu se infiorase la ceea ce a spus, de ce voiam s-o facă nu știam. Ceva era în neregula cu mine..si cred ca problema mea se numea Chan...

Mă întorc spre el și îmi pun picioarele pe de parte și de alta a corpului sau sărutându-i gatul. Ii simt mâinile mari pe fundul meu care îl strâng. Apoi ma trezesc pus pe birou cu el între picioarele mele.

"deci nu-ți displace ideea." imi spuse simțindui zâmbetul ștrengar și frumos din coltul gurii. Tocmai ma prins în fapt cu ceva de care nici eu nu eram sigur. Nu știu ce dracu se întâmplă cumine în știu ca ard sai simt mainile lui Chan pe corpul meu. Voiam sa facă asta, sa mi-o tragă aici și pe biroul asta, voiam sa fiu al lui și eu voiam ca el sa fie al meu. Însă știind ca el se va căsători în trei zile nu putea decât sa ma pună în dilema. Nu voiam asta. Nu voiam ca el sa se căsătorească cu o femeie care ia distrus aproape toată viata. Decand a reapărut nu a mai avut pace. Nu știam de ce face asta neapărat. Părinți lor or fiu la mijloc pe bune sau o fii altceva?

"te am întrebat ceva? Dece ai căzut pe gânduri?"

"ce?"

"nu-ți displace ideea de a ți-o trage aici pe biroul asta"

Îl trag aproape de mine și îl sărut.

"nu, nu îmi displace"





























Scuzați greșelile gramaticale ❤️❤️🤦🏼‍♀️

🂱 𝑀𝑟. 𝐵𝐴𝑁𝐺 🂱 ᶜʰᵃⁿⁱⁿ Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum