🂱 𝑀𝑟. 𝐵𝐴𝑁𝐺 🂱 ᶜʰᵃⁿⁱⁿ

20 𝘾𝙝𝙖𝙣 ,𝙬𝙝𝙖𝙩 𝙝𝙖𝙥𝙥𝙚𝙣𝙚𝙙 𝙩𝙤 𝙮𝙤𝙪 ?

Chipul ii era mangaiat ,se simea bine si parca nu voia sa deschida ochii dar se simtea bine ,ii placea sentimentul ,era unul placut și relaxant, Jeongin se trezi de mult, însă stătea prea bine ca să deschidă ochii..Chan ii mângâia chipul, știa clar ca e el, dar a renunțat sa o facă și sa ridicat din pat ieșind afara din dormitor..cel mic deschise ochii încruntat, Chan a ieșit din încăpere..gandul de a vrea sa știe unde sa dus ia venit repede în minte, sa ridicat din pat după un somn bun și odihnitor, era de-abia ora 2 după-amiază , au dormit aproape toată ziua cand chan a spus clar ca o sa stea cu el fiindcă mâine au de lucru.

Iată ca se gândi la lup și lupul îl scoase din gânduri când întra în dormitor.

"la ce te gândeai?"  întreba Chan curios, ceea ce nu știa el e ca, curioși mor repede.

"la nimic special." ii spuse cel mic cu zâmbetul pe buze, Chan se comporta diferit, nu tu pupici, nu tu imbrtstaisari, nu ți complimente, nu tu nimic, era rece și distant..nu ca nu ar fii vrut să-i dea spațiu dar defiecare data când Chan se comporta asa îl baga în sperieți pe cel mic mintea fugindui la ce-i mai rău și chiar nu voia asta pentru el și pielea lui deci într-un fel sau altul nu avea nimic împotriva cu Chan cel afectuos..

Sa pus lângă el în pat și ia luat cafeaua de după noptiera luând o gura, se mira atunci când Chan nu făcea pe tatăl grijuliu și nu ii lua cafeaua din mana, asa ca mai lua o gura însă nici de data asta nimic.. 'Ceva e putred la mijloc' gândi cel mic însă nu știa ce și prefera sa nu întrebe.

"păstrează-mi și mie, nu o beau tu pe toată" ii spuse Chan lui Jeongin, de-abia atunci a făcut ochii mari, aparent ceva chiar e putred la mijloc. Cuvintele lui Chan l-ai lăsat masca, nu ia făcut nimic, nu ia zis nimic și se comporta asa dintr-o data..A lăsat cana de cafea pe noptiera la locul ei și sa băgat lângă Chan luându-l în brate, acesta nu reacționa în niciun fel, nu la luata înapoi în brate în  niciun fel, doar a stat acolo și își trimitea mesaje cu câteva fete spuanadule ca va fii liber săptămâna viitoare..

Pov Chan :.

Stăteam și nu ii ziceam nimic, il lăsăm să-și facă de cap chiar da în momentul ala imj venea sa ii iau cafeaua din mana și sa o arunc pe geam l-am lăsat în treaba lui, il simt ca se cuibărește lângă mine iar eu ma topesc fără sa ii arat asta, ma uitam în continuare în telefon nebagandul prea mult în seama, nu pot sa ma reinrragostesc din nou de o persoana, nu vreau și nici numai pot, daca nici el nu e ce cautam și ma va părăsi, ce voi face? Nu vreau sa trec prin ce am trecut deși lângă el simt ca am trecut deja peste tot trecutul meu într-o luna decand el e aici. Am uitat de tot, de firma, de ea, de trecut, de mine și m-am concentrat pe el..e imposibil sa nu ma topesc atunci când îl vad, e asa mic și fragil încât și cu un deget dacă-l atingi se prăbușește..desi sunt indiferent cu el întotdeauna voi fii în spatele lui ținându-l ca să nu pice..

"de ce te comporți asa?" ii aud vocea întrebătoare de înger, care defiecare data când întru pe ușa casei stiu ca ma așteaptă cineva.

"nu sunt în măsura sa ți dau ție explicații prințesa" ii spun, nu voiam sa fac asta dar trebuia pentru binele amândurora..am suferit prea mult și mi-a luat mult sa ma vindec ca să ajung din nou în punctul în care să-mi pierd mințile, pana sa preiau firma tatei m-am pierdut pe mine, nopți pierdute în baruri, droguri, țigări, alcool, aventuri, asta era stilul meu de viata pana sa îmi dea Minho cu Changbin doua palme și să-mi revin.

Îmi aduc aminte și acum fata mamei când ma văzut într-o zi intrând pe ușa, mi-a spus atunci ca norocul meu era ca tata nu era acasă ca altfel aș fii încasat-o..asa ca după un timp am renunțat. 

"Chan ce ai pățit?"