Totul sau nimic

Petrecerea

Raven

Când am zis ca e precum o fantasma am avut dreptate. În urma lui a rămas doar parfumul care încă e îmbibat în așternuturi.
La fel cum eu am întunericul meu așa și el dar asta nu înseamnă ca pot fi o rezervă sau doar la nevoie. Am nevoie să mă simt apreciată și să simt ca chiar aparțin lui și chiar invers.
Dar asta o sa rezolve doar trecerea timpul și hotărârea lui ce are de gând în legătură cu noi. Dar acuma trebuie să dau iar ochii cu familia mea. După un duș lung am hotărât ca e timpul să cobor.

Toți sunt în bucatarie înșirați în jurul insulei. Mă îndrept și eu să mă așez pe locul din centru, toți se uită la mine de parcă am făcut ceva măreț și inimaginabil dar chiar așa și e. Zade se ridică de la masă și vine țintă spre mine luându-mă în brațe și storcând tot aerul din mine.
-Ușor trebuie să și respir.
-Iartă-mă Raven, nu am procedat corect. Dar asta credeam noi ca e bine.
-Nu prea a fost.
-Raven, glasul tatei pare ispășit , înfrânt , sunt multe lucruri complicate și greu de spus. Credeam ca nu o sa faci față.
-Tata nu fac față minciuni. Și distanța dintre noi.
-Am vrut să te ținem în siguranță.
-Cu propria voastră viață? Mai învățat să lupt , să trag cu arma, multe lucruri pe care o față de vârsta mea li s-ar părea stupefiant. Dacă eu nu eram aseară ce se întâmpla cu Luca?
-Tu ai...
-Da am împușcat un om ca să-l salvez le Luca nu regret. Îmi pare rău dar aș mai face-o din nou dacă ar fi unul dintre voi în pericol.
-De asta nu am vrut să ajungem aici!
-Asta e familia noastră nu, cat credeai ca o să poți ascunde asta? Chiar cu ce ne ocupăm? Și Zade dă-mi drumul odată ca nu fug.
-Firma e doar pentru un paravan pentru noi, facem substanțe ilegale.
-Și distribuiți. O să vreau să văd tot. Și încă nu v-am iertat pe niciunul și tata nul mai pune pe Luca să mă urmărească.
-Cred ca pot face asta dar siguranța ta.
-Cine e Valeriu și de ce mă vrea? Toți se crispează
-E un dușman și vrea să ne facă rău prin tine.
-Atunci o să stea alt cineva pe urmele mele. Și eu o să fiu mai atentă.

-Azi nu mergem la liceu! Tipa Zade din spatele meu.
-Nu ca tu ai merge prea des așa-i.
-Vinovat dar vreau să fac ceva , vreau să îndrept un lucru.
-Și care ar fi?
-E surpriză dar îți trebuie o rochie! Cred ca vrea să-mi facă o petrecere.
-Vreau să invit pe cineva și am nevoie de două rochii și pentru un băiat cam cat tine Zade ceva de îmbrăcat pentru petrecere.
-Să întreb cine e?
-Nu!
-Atunci te duc la cumpărături, eu plătesc tot.
-Să întreb de unde ai bani?
-Nu!
Așa mă gândeam și eu. Nu prea am chef de petreceri dar îl las să își facă nebunia.
I-am dat mesaj lui Sara să vină cu Owen pe la 7 la mine și au fost de acord.

Eu nu mi-am luat rochie pentru ca nu sunt adorată lor dar i-am luat lui Sara o rochiță scurtă cu mâneci superbă. Eu mi-am luat un top minuscul și o pereche de pantaloni negri din piele scurți. În gândul meu a el ceva vrea să-i nebunesc pe cineva.

-Aici locuiești tu? Mă întreabă Sara cu ochii în toate părțile.
-Da!
-Owen tu realizez ca noi dacă am avea așa ceva cei mici ar dormi separat și uauuu. Mă simt puțin ciudat pentru ei, nu au o situație prea bună acasă ce-i drept dar sunt unuiti.
-Hei v-am chemat în seara asta aici pentru ca avem o petrecere.
-Unde?
-Încă nu știu exact dar bănuiesc iar pe voi v-am chemat să vă pregătiți. Owen o să mergi în camera de oaspeți iar Sara cu mine.

-Tu arăți  a bombă! Cred ca încă nu s-a văzut pe ea ce-i drept.
-Cred ca ar trebui sa te uiți in oglindă prima dată!
Se îndreaptă timid spre oglindă din dressing și se privește în toată splendoarea ei.
-Arat...
-Cea mai frumoasă. În ușă stă Owen care e bestial o cămașă albă lejeră puțin transparentă și o pereche de pantaloni crem la fel lejeri doar ca cămașă e încheiată prea sus.
-Owen tu ești? Îl întreabă Sara.
-Așa se pare!
-Cred ca v-ați admirat destul aș zice să mergem Zade mi-a trimis locația și Owen mai deschide doi nasturi la cămașă.
Eram sigură ca o să fie petrecerea în clubul lui Luca de asta m-am și îmbrăcat așa.

Suntem în fața clubului iar prieteni mei arată nemaipomenit.
-Haideți. 
Intrăm în club și peste tot sunt baloane și spre surprinderea mea nu e multă lumea ceea ce o să fie super.
Dar planul meu e să-l fac pe Luca să nu-și mai ia gândul de la mine, să îl fac să-mi spună ca mă vrea.

În afară de tata și Luca toți cunoscuți mei sunt aici desigur și câțiva prieteni de-ai fraților mei. Sunt puțin dezamăgită ca Luca nu e dar petrecerea aia începe nu?
-Cum ți se pare? Crezi ca mă poți ierta pentru prostia mea? Mă uit la Zade care i se citește sinceritatea pe chip.
-Doar dacă mi-ai luat un cadou!
-Cadoul tău o să ajungă dintr-o clipă în alta. Mă uit la el și nu prea înțeleg la ce se referă dar după zâmbetul lui o să fie ceva măreț.

Dansez cu Sara în mijlocul clubului și bucur când o văd atât de fericită  muzica se oprește deodată.
-Raven vreau să rămâi acolo unde ești. În boxe se aude glasul lui Royce și nu știu în ce parte ar trebui să mă uit.
-În spatele tău , uită-te! Mă întoarce dintr-o smuncitura Sara.

In fața mea apar 3 buchete mari dar mari de trandafiri două roșii și unul singur alb. Sunt curioasă cine e după cel alb pentru eu ador trandafiri albi. Buchetele coboară îs jos și apar băieții Zade , Royce si Luca care e... arată....
-Cine e cel în cămașa neagră? Îi aud glasul lui Sara
-E Adonis in persoană 
-Arata exact ca un zeu.
-Știu. Și nu îmi pot lua ochii de la el din spatele buchetului alb parcă ar fi coborât din rai cu toată frumusețea.
-Te holbezi la el, iar el face acelas lucru.
Întrerup contactul vizual și mă uit la frați mei care se apropie de mine.
-La mulți ani Raven și ne pare extrem de rău pentru ce am făcut!
-Și presupun ca vreți să vă iert.
-Dacă te lasă inima.
-Normal ca va iert doar sunteți familia mea nu.
Mă îndrept spre ei și îi iau în brațe, orce ar fi i-aș ierta și știu ca ceea ce au făcut a fost pentru siguranța mea.
Și cadourile?
-Credeam ca o sa scăpăm doar cu astea dar am știut ce avem la casă.
Royce scoate o cutie cu sigla Rolex. O deschid repede și e un set de bijuterii uriaș.
-Uaaaa. Nu am văzut atâta sclipire în viața mea. Mă amuză remarca lui Sara. Pun cutia jos pe buchet și iau o brățară din cutie și o pun la mâna lui Sara. Nu eu nu pot accepta așa ceva.
-Ba da e cadoul meu și eu fac ce vreau cu el așa-i Royce? Mă uit la el dar nici nu mă bagă în seamă pentru ca e fermecat de Sara. O trag de mână și până la urmă mă lasă. Apoi îi șoptesc la ureche : Fratele meu mare se pare ca l-ai cucerit!
-Eu  nu... se uită în direcția lui și roseste instantaneu. Ar fi ceva.
-E rândul meu acuma. Geamăna mea dacă o să mor pentru cadoul ăsta să mă vizitez des la cimitir. Apoi îmi întinde o cheie de motor.
-Poftim? Mi-ai luat un motor?
-Da și tata nu știe! Dar o sa afle mâine.  Dar în brațele lui de bucurie pentru ca sunt atâta de fericită mereu mi-am dorit un motor puternic dar tata nu era de acord.
-Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.
-Și mai un cadou , doar ca e mai timid să știi. Iar mâine vreau să flu tot ce se întâmplă între voi?
-Nimic! Răspund repede.
-Serios? A cumpărat toți trandafiri albi din oraș pentru buchetul ăla după cum e de două ori mai mare decât al meu.
-Ti se pare doar.
-Haide fugi la el. Și își pune mâna pe spatele meu gol și mă împinge spre Luca.