Nu e ceea ce pare

107 11 0
                                    

Luca

-Eu o să plec a ajuns acasă deci treaba mea s-a terminat!
-Să ziceam, dar cum de te-a văzut?
-Nu știu! Dar și-a bătut joc de mine grav!
-Îmi imaginez! Royce rade de mine de când am ajuns în casă.
-Eu plec mă sunați de ceva.
-Bine oricum nu mai pleacă.
Dau să îi salut din mers și când să ajung spre ușă, luminile din casă încep să pâlpâie apoi totul se întrerupe. Mă întorc spre băieți care și ei par la fel de nedumeriți ca și mine.
-Ce se întâmplă?
-O pană de curent probabil! Zare du-te la tablou și verifică!
-Să fie ceva provocat?
-Nu aș crede. Dar nu cred ca e ceva grav poți pleca.
Aș vrea să plec dar parcă ar fi mai bine să rămân să văd dacă totul e în ordine.
După câteva minute lumina s-a aprins și Zade vine de la subsol.
-Cred ca a fost un scurt circuit pentru au căzut toate siguranțele.
-Dar nu miroase a fum de nicăieri.
-Ce ar fi să verificăm?
-Cred ca nu ar strica, dar nu cred ca e ceva grav. Eu o sa ma duc sus voi vedeți pe aici. Spune Royce apoi pleacă sus.
Mă uit prin bucătărie, hol , living nimic totul pare în regulă. Așa ca urc sus pe scări inspir aerul pentru a simți dacă miroase ceva a ars.
Ciudat nu pare nimic in neregulă, dau să mă întorc dar simt un miros ciudat dau să pun mâna pe clanță dau Royce mă oprește.
-Nu! E camera lui Raven.
-Da de aici miroase! Royce mărește ochii și mă dă la oparte intrând în camera.
-Raven! Intru după el, o cameră simplă albă cu mobilier la fel alb și un covor rotund lângă patul mare dar negru de data asta. Dar nici urmă de Raven! Nu e aici!
-Poate e prin casă!
-Ceva nu e bine! Chiar e ciudat până de curent apoi ea e dispărută. Mă uit iar spre pat și văd un fir ieșind de sub pat. Mă aplec pentru a trage de el și supriza o placă de păr arsă.
-Cred ca știu cine a oprit curentul.
-La naiba ! Trebuie să o găsim!
-Eu zic să o lași în pace se întoarce ea.
-Știi ca nu putem Luca, știi bine!
În acest moment îmi aduc aminte de Angela și nu trebuie să mă gândesc la asta,  îmi scutur repede capul și revin la realitate.
-Atunci să o căutăm. Oftez din greu pentru ca puștoaică asta o să mă bage la nebuni.
Coboram jos iar Royce îi spune lui Zade despre sora lui.
-Și unde o să o găsim acuma? Tata o s-o ia razna.
-Nu îi spunem încă.
-Daca afla?
-Vedem atunci ce facem. Până atunci trebuie să o găsim?
-Telefonul are Gps.
-Perfect!
Mă uit la ei cum se dau peste cap să o caute, dar eu nu prea îmi pasă azi mi-a oferit destui nervi deci faca ce o vrea.
-E în casă!
-A lăsat telefonul.
-Nu pleacă fără telefon Royce , știi bine asta. Fată deșteaptă ce pot să zic.
-Luca anunță oamenii!
-Aș zice ca nu e necesar dar o fac. E doar o puștoaica răzgâiata care vrea să fie singura.

După 2 ore în care i-am văzut pe ăștia doi sunând la spitale și poliție încă e de negăsit. Am trimis oameni la la turn dar nici urmă de ea.
-Unde ar putea fi nu cunoaște orașul și nici nu are prieteni , nimic. Nu știu cum să reacționez la vorbele lui Zade ar toți chiar nici un prieten, posibil să fie o singuratică. Pe cameră din dormitorul ei nu se vede nimic ciudat înainte de a întrerupe curentul.
-Ia-ți pus camera și în dormitor?
-Da de ce?
-Nimic! Nu cred ca fata asta e chiar atât de răzgâiata încât să aibă și dormitorul supraveghiat, serios acuma.

E ora 5 dimineața, nici unul nu a închis un ochii toată noaptea. Am căutat pe camerele din oraș , hoteluri absolut tot și nimic nimic, parcă ar fi dispărut!
-Poate a răpit-o cineva!
-Nu exagera Zade te rog. Și așa îs cu nervi la pământ te rog.
Și chiar așa e o noapte albă fără nici un folos.

S-a făcut ora 9 iar eu simt ca o să mi se închidă ochii de somn după tine de cafea degeaba, corpul are nevoie de somn. Am împărțit oamenii în tot orașul și degeaba.
Deodată ușa de la intrare se deschide cu toți ne întoarcem capul iar în casă intră Raven cu o cutie albă în mâna , Royce trece ca vântul pe lângă mine îndreptându-se spre ea clar nu o să iasă bine!
-Unde ai fost toată noaptea? clar e nervos pentru ca a țipat decât a întrebat, Raven își ridică privirea spre el nepăsătoare.
-Am ieșit în oraș?
-Și nu poți să spui nimic, pleci pur și simplu de nebună?
-De ce? Sunt în pericol?
-Da! Royce de-abia acuma își dă seama de ce zice.
-Ar trebui să știi ceva? Întreabă ea cu o privire suspectă, apoi se uită prin living unde ne vede pe toți și cu laptopuri în brațe plus plasma de pe perete în care se vede camera ei dar se pare ca știa de ea, clar știe mai multe doar se preface neștiutoare.
-Nu nimic. Doar ca nu se poate să pleci așa Raven?
-Bine! zice simplu apoi îi întoarce spatele fratelui ei , își lasă ghiozdanul jos și pleacă spre bucătărie, eu și Zade ne ridicăm și mergem după Royce care e pe urmele ei.
-Ce faci? Ce e cu tine? acuma încearcă să vorbească Zade cu ea dar nu răspunde.
Pune cutia albă pe blatul din bucătărie apoi caută prin câteva sertare până găsește o lumânare. Apoi se întoarce cu cutia spre masa unde stăm noi în fața ei , deschide cutia și scoate un tort? Ne uităm uni la alți semn ca nici unul nu înțelege nimic. Raven pune lumânarea în tort o aprinde apoi suflă.
-La mulți ani, mama! La auzul cuvintelor îi simt pe frați cum se încordează lângă mine iar mie inima îmi stă în loc pentru câteva secunde. Ma uit la ea care s-a întors spre dulapuri și i-a citit și o farfurie. Își taie din tort și își pune în farfurie.
-Raven.... noi. încearcă Zade să spună ceva
-Voi ce? Ați uitat? Nici unul dintre ei nu zice nimic. Pot să vă întreb ceva?
-Da!
-Zade, cum ți-ai sărbătorit ziua de naștere?
-În club, a fost o petrecere între prieteni.
-Și când a fost ziua ta?
-Acuma două săptămâni! Mă uit la Zade care mai are puțin și cade din picioare. Raven iartă....
-Nu e nevoie! Ridică mâna la el pentru a-l opri iar eu nu înțeleg nimic. Atunci la mulți ani încă o dată Zade te-am sunat și trimis mesaj în ziua aia dar cred ca nu le-ai primit.
Dar ei nu erau gemeni ? Asta înseamnă ca au zile de naștere la fel asta dacă nu au uitat de ea.
-Raven noi!
-Mă bucur pentru voi băieți doar atât. Eu vă las.
Ma uit la ea și parcă îmi pare rău de ea când îi văd ochii sclipind din cauza lacrimilor pe care și le reține apoi își ia tortul și pleacă sus pe scări. A fost o lovitură dublă asta, și din câte mi-am dat seama asta e doar o mască a ei de puștoaică doar caută atenția familiei se pare.

Totul sau nimic Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum