Totul sau nimic

Te iubesc

Luca

Au trecut aproape trei săptămâni, piciorul meu a început să fie din ce în ce mai bine. Pot merge ca un om normal dar mai am de făcut terapie ce e drept. Cel mai mult mă bucur ca nu mai stau la pat, ca un bătrân gata să se ducă pe lumea cealaltă.
Eu și Raven ne înțelegem perfect să zic așa. Cu toate nebuniile din ultima vreme   tot a reușit să se concentreze pe liceu și azi e sfârșitul.nu știu cum reușește să facă toate lucrurile acestea, liceu, acasă și mă ajutat și pe mine cu terapia extrem de mult mi-a fost alături la fiecare are pas.

-Raven știe ca vii și tu la premiera? Mă întreabă Zade.
-Nu, nu știe! Am vrut să îi fac o surpriză, să fiu și eu alături de ea.
-Atunci mult noroc.
-O să fie bine. Nu dansez și nici nu-s cu vreo femeie după mine.
-Momentan, dar nu se știe când o să fim în curtea liceului.
-Vrei să facă masacru? Și nu cred ca am nevoie de altceva.
-Te rog taci, nu e nevoie să aud mai mult, va aud nopțile asa ca nu vreau mai mult.
-Scuze cred!
-Taci, doar taci!
Nu am ce să zic nu mă pot abține când ea e lângă mine, așa ca fac ceea ce și ea își dorește, o părea ea un îngeraș dar în dormitor e o adevărată diavoliță.

Mă uit la ea și pentru a nu știu câtă oară de când o cunosc simt mândrie, sunt mândru pentru ea. La cat a îndurat încă e în picioare și cu zâmbetul pe buze. Urcă pe scenă pentru a primi diploma, frați ei și tatăl său sunt lângă mine aplaudând. Ne caută cu privirea și până la urmă ne găsește apoi mă vede pe mine și  ochii ei parcă îmi spun: Știam eu ca ai să vii. o iubesc ca un nebun, chiar dacă ea nu știe încă asta, eu o iubesc.

-Nu ai rezistat să nu vii?
-Cum aș putea să nu fiu lângă iubita mea?
-Mulțumesc ca sunteți aici.
-Cum să ratăm așa ceva? Îi spune tatăl său.
-De obicei sunteți ocupați.
-Doar știi probleme noastre, dar azi e o zi specială din viața ta, de fapt a voastră dar tembelul ăsta nu a vrut să fie acolo sus.
Da Zade a zis ca e o prostie, oricum nu prea a stat el pe la liceu ce e drept.
-Nu are el ce face cu diploma. Spune ea și toți încep să radă. Mereu mi-am dorit o familie unită și acuma simt ca o am chiar dacă nu e același sânge.
-Am o surpriza pentru tine!
-Ce?
-Uite astea sunt pentru tine, iar supriza trebuie să apară din minut în minut.
Îi ofer buchetul cu trandafiri apoi o sărut.
-Sunt perfecți!
Mă uit la ceas și știu ca trebuie să apară.
-Sper ca o să îți placă și florile mele!
-Jade? Cum? Tu ai facut asta?
-Da!
Stiu ca a ținut legătura cu el așa ca l-am contactat și a fost de acord sa vina și el.
-Mulțumesc, mulțumesc. De la Jade vine și îmi sare mie în brațe.
-Meriți ce e mai bun!
-Știi ceva?
-Ce mai e? Se ridică pe vârfuri și se apropie de urechea ea.
-Te iubesc! Rămân câteva secunde apoi îmi revin știind ca și eu fac același lucru.
-Și eu te iubesc, hoață de cheii ce ești!
-Bun prea multă dragoste! Ce e cu cheile? Întreabă Zade.
-Poveste lungă, spune ea.
-Aș vrea să o știu.
-Nu nu trebuie crede-mă. 
-Doar mi-a furat cheile din buzunar fără să-mi dau seama.
-Da am uitat să-ți spun de la început, Raven e o hoață de buzunare.
-Și de inimi se pare.
-Aia mi-ai dat-o singur.
Chiar o iubesc nespus mai ales când zâmbește. Credeam ca o să fiu mereu în întuneric și ca nu pot fi iubit dar nu cu Raven prin preajmă, are un dar aparte de a se face plăcută.