Pe pământuri vechi și înțelepte, sub cerul senin,
Răsare viața în toate formele ei minunate,
Câmpuri întinse se unduiesc sub adierea vântului,
În timp ce munții înalți își străjuiesc tăcut tărâmurile.
Pământul nostru, cu povești adânci și taine ascunse,
Păstrează amintiri în fiecare piatră și fiecare fir de iarbă,
Aici se ivesc izvoare limpezi și păduri înverzite,
O simfonie a naturii ce răsfrânge armonia eternă.
În străfundurile pământului, rădăcinile își întind brațele,
Sălbaticul se împletește cu domesticul în dansul vieții,
Fiecare grăunte semănat devine o promisiune de rod,
Într-un ciclu nesfârșit de naștere, creștere și regenerare.
Pe pământuri îndepărtate, oamenii își pun amprenta,
Clădiri și orașe se ridică într-o armonie ciudată cu natura,
Dar sub asfalt și beton, pulsul vieții bate mereu,
În căutarea echilibrului pierdut între progres și respect.
Pământurile noastre sunt o comoară neprețuită,
O moștenire de preț ce ne-a fost încredințată,
Să o protejăm și să o iubim cu inima deschisă,
Căci în ea se oglindesc rădăcinile noastre și visurile noastre.
