În inima întunecată se ascund taine adânci,
Ca un pădure neexplorată în miezul nopții,
Umbrele dansează sub lumina lunii,
Și ecoul tăcerii răsfrânge misterul ascuns.
Acolo unde lumina a fost stinsă de umbre,
Pulsează o inimă ce poartă rănile trecutului,
Încercând să găsească calea către lumină,
Prin labirinturi de durere și melancolie.
În inima întunecată se ascund secrete și dureri,
Un ocean de sentimente refulând sub suprafață,
Încercând să găsească alinare în mijlocul furtunii,
În căutarea unei raze de speranță sau alinare.
Dar chiar și în adâncurile sale, inima întunecată e vie,
Bătând cu ritmul inegal al unei povesti nedescise,
Așteptând să fie luminată de o rază de iubire,
Care să risipească întunericul și să aducă vindecare.
Așadar, să nu uităm că în inima întunecată există putere,
Puterea de a înfrunta umbrele și de a învăța din ele,
Căci din adâncurile sufletului vin cele mai mari transformări,
Și din întunericul inimii pot înflori cele mai frumoase flori.
