În adâncul eternității, timpul se oprește,
Într-o clipă fără sfârșit, ca un vis nemărginit.
Vesnicia străbate universul cu a sa tăcere,
Într-un dans cosmic al stelelor și galaxiilor.
E o oglindă a infinitului, fără început sau sfârșit,
Unde trecutul și viitorul se contopesc în prezent,
Într-o simfonie a eternității ce răsfrânge misterul vieții,
Ca o melodie subtilă ce vibrează în inimile noastre.
În vesnicie, sufletele noastre călătoresc,
Prin lumi necunoscute, în căutarea sensului suprem,
Fiecare clipă e o fărâmă de eternitate,
În care descoperim că suntem parte din întreg.
În ochii stelelor se ascund taine veșnice,
Ce ne cheamă să contemplăm frumusețea lumii,
În lumina vesnică a unei iubiri nemuritoare,
Care ne unește dincolo de spațiu și timp.
Vesnicia e un cântec ce ne îmbrățișează cu tăria sa,
Și ne poartă pe aripile viselor spre destinații nemaivăzute,
În căutarea veșniciei, căutăm esența noastră,
Și găsim răspunsul în tăcerea sfântă a eternității.
