În adâncul nopții, când lumea adoarme,
Se nasc soapte subtile, ca un dans al spiritelor,
Povești nespuse se împletesc în șoapte ușoare,
Ca o melodie ce răsare din inimile tăcute.
Șoaptele călătoresc pe aripile vântului,
Prin grădinile secrete ale gândurilor noastre,
Atingând suflete și trezind emoții adormite,
Într-o simfonie discretă a iubirii și dorului.
Fiecare șoaptă e ca o stea rătăcită în noapte,
Strălucind cu o lumină delicată și misterioasă,
Și cine ascultă cu inima deschisă,
Poate descifra tainele ascunse ale universului.
În soapte se ascunde puterea vulnerabilității,
A curajului de a fi autentic și de a te dezvălui,
Fără teamă de judecată sau de respingere,
Doar cu încrederea că adevărul poartă frumusețe.
Așadar, să nu neglijăm șoaptele ce ne îndeamnă,
Să le ascultăm cu atenție și să le înțelegem profunzimea,
Căci în ele se ascunde forța vindecătoare a sincerității,
Și puterea de a conecta sufletele într-un cântec al sensibilității.
