În lumina vesniciei, stelele dansează,
Pictând cerul într-un tablou de nesfârșită frumusețe,
Unde timpul se oprește într-o tihnă eternă,
Și sufletele călătoresc prin universul nesfârșit.
Lumina vesniciei străpunge întunericul,
Ca un far divin ce veghează asupra lumii,
O adiere subtilă ce răsfrânge esența pură,
A existenței într-un spațiu fără granițe.
În lumina vesniciei se regăsesc amintiri veșnice,
Ce străbat genealogia timpului cu dârzenie,
Și fiecare clipă devine o parte dintr-un tot mai mare,
În care se contopesc trecutul, prezentul și viitorul.
Aici, culorile prind viață în nuanțe strălucitoare,
Iar sunetul devine o melodie a eternității,
În care inimile se întâlnesc și se recunosc,
Fără teamă de despărțire sau de sfârșit.
Lumina vesniciei este oglinda divină a sufletului,
Ce reflectă frumusețea și înțelepciunea lumii,
Iar noi, călători pe drumul destinului,
Ne lăsăm purtați de ea către înțelesuri mai adânci și mai senine.
Prin lumina vesniciei, descoperim că suntem parte
Dintr-un univers vast și minunat, în care fiecare ființă strălucește,
Și unde iubirea este forța supremă ce ne unește,
Într-o călătorie fără sfârșit, spre cunoașterea deplinei noastre ființe.
