În umbra nesiguranței, sufletul se cufundă,
Ca o barcă fragilă pe ape tulburi și neînțelese,
În căutarea unei ancorări în lumea tumultoasă,
Unde vânturile incerte aduc îndoieli și frământări.
Nesiguranța e un labirint de gânduri și temeri,
În care pașii devin ezitări pe cărările necunoscute,
Și orizonturile par să se estompeze în ceață,
În fața incertitudinii ce bântuie inima.
Dar în adâncul nesiguranței se ascunde o lecție,
Ca o învățătură subtilă a fragilității noastre umane,
O chemare de a ne cunoaște limitele și de a le depăși,
În căutarea curajului de a ne lăsa călăuziți de încredere.
Căci nesiguranța poate fi și un câmp de posibilități,
O provocare ce ne întărește și ne îndeamnă să creștem,
Să ne deschidem inimile către schimbare și către învățare,
Să descoperim că lumina e mai strălucitoare după furtună.
Prin nesiguranță, călătorim către înțelepciune,
Cu pasiunea către adevărul ce se ascunde dincolo de frică,
Și ne confruntăm cu noi înșine în tăcere și contemplare,
Încredințându-ne că fiecare incertitudine ascunde un sens ascuns.
