Într-un clișeu de timp suspendat,
Unde ceasurile par a se opri,
Simt cum eternitatea ne înconjoară,
Un moment sacru ce nu vrea să piară.
Privirile noastre se întâlnesc,
Și universul se oprește în loc,
În această clipă de pură armonie,
Când timpul își pierde puterea asupra noastră.
În adâncul ochilor tăi descopăr ceruri nesfârșite,
Și eu îmi pierd sufletul în abisul lor,
Înecându-mă în lumina ce ne înconjoară,
Un ocean de senzații într-o clipă efemeră.
Suntem atemporali, străbătând eternitatea,
Ca doi călători ce se regăsesc în infinit,
Cu inimile deschise către univers,
În acest moment de eternitate fără sfârșit.
Și în timp ce stelele ne înconjoară și ne veghează,
Noi rămânem acolo, în miezul eternității,
Păstrând în suflete amintirea acestui moment,
Ce ne definește pentru totdeauna ca ființe umane.
