În adâncul inimii mele, ca un izvor nestăpânit,
Pulsă dorința ce mă leagă de eternul nemărginirii,
Un freamăt subtil ce-mi îmbrățișează visurile,
Și-mi îndeamnă pașii să străbată cărările ascunse.
Dorința e flacăra ce arde cu foc în inimi,
O chemare subtilă ce mă trezește din somn,
Ca o stea ce strălucește pe cerul senin,
Cu promisiunea unei aventuri neîmblânzite.
În sufletul meu, dorința prinde aripi de vultur,
Înălțându-se deasupra zării și a limitelor impuse,
Căutând mereu esența pură și adevărul neclintit,
Într-un dans al căutării ce nu cunoaște sfârșit.
Dorința e un cântec ce vibrează în adâncul ființei,
Ca un fluviu ce curge spre marea nemărginirii,
Cu fiecare pas, devin mai aproape de destinul meu,
Acel vis pe care-l hrănesc cu pasiune și credință.
Așadar, să nu îngenunchem în fața dorinței noastre,
Ci să ne lăsăm călăuziți de ea către orizonturi noi,
Cu inima deschisă către aventura vieții,
Cu sufletul aprins de flacăra veșniciei.
