capitolul 35

322 15 2
                                    

Pana la urma am decis sa nu mai dam nici o petrecere diseara. Am preferat sa stam si sa ne petrecem timpul impreuna.
Acum eram toti pe canapea si ne gandeam cum o sa ne fie viata cu un copil. Oare o sa ne descurcam? O sa fiu o mama buna?
Statea rezemata pe pieptul lui Javier iar el statea cu o mana pe burtica mea. Imi place ca abia i am dat vestea si este deja atat de entuziasmat.

-Noi trebuie sa plecam, vreau sa imi duc iubita undeva.

Oare unde ma duce? Ne ridicam si plecam. Cand am ajuns la masina mi a deschis usa si s a intins sa imi puna centura. Ma uit la el cu amuzament in privire.

-Ma descurc si eu. Spun razand.

Se opreste si se uita la mine iar apoi imi pune centura si ma saruta. Fuge roata la masina si se urca la locul soferului si porneste masina.

-Unde ma duci? Intreb entuziasmata.

-Unde ai spus ca vrei sa mergi. Vrei sa mananci ceva? Ma pot oprii pe drum sa iti iau ceva sa mananci.

-Nu iubitule, mi e bine.

-Vreau sa ai mai multa grija de tine, ok? Mai putin stres, mai multa mancare, daca ai nevoie de ceva imi spui mie si te ajut eu si de firma o sa vorbesc cu fratele tau sa se ocupe.

-Iubire, nu am nici macar o săptămână de sarcina. Sunt bine, nu vreau sa fiu tinuta in puf deja. Momentan nu am burta deci pot sa muncesc.

Ofteaza si strange din maxilar. Ceva nu ii convine.

-Ce nu ti convine?

-Nu vreau sa pateasca ceva copilul asta si nici tu. Sunteti tot ce am mai important, sunteti familia mea. Nu m am gandit ca vreau un copil dar acum ca il am chiar simt ca era ceva ce aveam nevoie. Intelegi?

-Da, inteleg, dar nu pot sa stau nici inchisa intr o camera pentru ca sunt gravida de o zi. Cond o sa am deja 2-3 luni, ok, am sa stau acasa.

-Bine, nu vreau sa ne certam dar cand am sa spun ca nu mai e cazul sa mergi la munca, nu mai mergi. Bine?

-Bine. Sti? Parca mi s a facut pofta de pizza...spun zambind ca un copil mic.

Rade si imi saruta mana.

-Mergem sa luam pizza atunci.

~•~

-Tot nu inteleg de ce ai luat atata pizza, doua ne ajungeau, nu crezi?

-Nu, nu cred.

Ne urcam in masina si plecam iar la drum. Drumul asta mi se parea tare cunoscut asa ca probabil stiu unde ma duce. Totusi, nu inteleg de ce a vrut sa luam 4 pizza plus nuggets de pui. Cand am ajuns pe aleea plina de copaci am realizat ca ma duce la casa de sticla. Ii spusesem ca vreau sa merg acolo si azi ma duce...il iubesc maxim!

-Iubire, mergem la casa de sticla? Intreb entuziasmată.

-Mhmmmm. Mai am o surpriza pentru tine acolo.

-Abia astept!

Sta putin pe ganduri apoi ma intreaba.

-Auzi, Issa? Ce ti ai dorii sa fie copilul?

-Sincer, nu ma intereseaza. Vreau sa fie sănătos si sa aiba ochii si buzele tale.

Rade usor si se uita la mine cu coada ochiului in timp ce vireaza la dreapta.

-Si eu sper sa aiba parul si curajul tau. Nu mai spun de frumusețe si inteligenta!

-O sa fim parinti...iti vine sa crezi?

-Mereu mi am imaginat o familie cu tine dar acum ca o si am pare ca un vis îndeplinit.

-Ai vreo dorinta? Sau ai vreo pretentie despre cum ne vom educa copilul?

Mafia Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum