Phoenix

Condiții

De data asta cred ca am pus prea mult venin de șarpe, mă cam doare capul de mai bine de jumătate de oră și nu trece cu nimic. Am băut și apă de luna degeaba, trebuie doar să aștept să-mi iasă din organism dar nu e momentul potrivit ca acuma să mă simt slăbită.
-Iar ai testat otravă, ți-am zis să te potolești!
Tatăl meu își face prezența în camera unde prepar porțiunile, avem o prăvălie cu haine dar în secret fac poțiuni, amulete și chiar otrăvuri.
Tata un bărbat de 55 de ani, cam vânjos pentru vârsta lui, lucra în pădure până acuma 5 ani, dar cu bani strânși am decis ca pentru sănătatea lui e mai bine să fie negustor decât să muncească cu cârca, părul începe să îi fie grizonat iar vremurile grele încep să i se cunoască și pe față.
-Privește partea bună, dacă cineva mă va otrăvi nu va avea nici o șansă!
-Cred ca o sa te omori singură într-o zi!
-Nu-s atât de nebună!
-Au venit după poțiunii!
-Îs pregătite!
-Acuma ce faci?
-Păi încerc să termin noile comenzi. Ceva pentru zile proaste și serul adevărului plus câteva amulete.
-Tot nu am înțeles cum de ți-ai pierdut amuleta ta de protecție!
Nu i-am zis tatei ca pur și simplu i-am lăsat-o unui vârcolac când mă duceam în expediție în timpul Luni Sângeri de acuma doi ani, atunci a fost și ultima lună de genul.
-Nu știu nici eu, n-am trezit fără ea!
M-ar închide în casă și acuma după toți ani ăștia dacă ar auzi. Mai ales ca poate i-am salvat și viața acelei persoane sau creaturi orice ar fi fost în momentul acela.
-Diseară fratele tău vine acasă!
Îmi ridic privirea spre el uimită.
-Alaric? Dar nu e ocupat cu academia?
Fratele meu mai mare Alaric a ales să se ducă la academie, locul unde tineri care și-au descoperit animalul din interior învață să-l controleze și se antrenează pentru ai servi regelui în războiul cu metamorfii, un fel de animale demoni care efectiv distrug orice în calea lor, pârjolesc până și pământul, ei sunt de fapt sub controlul demonilor umbră care de câțiva ani tot încerca să distrugă regatele și să aducă întunericul asupra noastră.
-Da vrea să îți dea o veste importantă.
-Nu îmi place deloc cum sună asta.
Îi spun și mă apuc iar de treaba mea, punând pudră din piele de șarpe în bolul cu poțiune, apoi o amestec de trei ori în sensul acelor de ceas.
-Nu cred ca e ceva de rău!
-Dacă vine chiar el in persoană e de rău!
E de mai bine de 10 ani acolo de la vârsta de 15 când animalul său interior și-a făcut apariția o panteră, cu timpul a ajuns să fie profesor acolo chiar dacă are 26 ani, e Botanist cred ca treaba cu plantele e în sângele nostru după cum văd. Mi-e frică de ce o să urmeze când o să ne calce iar pragul casei.

Chiar și după doi ani încă mă gândesc la noapte aceea și la acel vârcolac, a doua zi chiar am fost iar pe câmpie pentru a vedea dacă mai e acolo dar când am ajuns nu era absolut nimic, mereu m-am gândit dacă e în viață sau nu, plus ca am și o amintire de la el, atunci nu observasem sau de fapt nu am simțit dar nu știu cum reușise, da ma zgâriat la încheietură și oricâte farmece și poțiuni am pus pe rană nimic nu a vindecat-o a rămas doar o cicatrice, e mică dar e acolo.

Timpul parcă se scurge atât de greu când aștepți pe cineva și știi ca acel cineva nu va veni cu vești bune. Stau în bucătărie încercând să fac un ser al adevărului, cel mai căutat din prăvălia tatei.
Deci pudra de unicorn, ochii de dragon, lapte de Theastrals, pudra de piatra lunară și fasole sepofora.
Amestec cu grijă pentru ca un pas greșit iar tot amestecul îmi va bubui în față.

-Tot nu te-ai cumințit, tot de prostii te ții!
Sar în sus când simt pe ceafă mea aerul fierbinte de la vorbele lui Alaric, îmi scap totul amestecul jos dar mi-l prinde el exact la timp.
-Chiar era nevoie să faci asta?
-Erai prea concentrată și nu mai auzit venind.
-Ești o pumă te-ai folosit de animalul și abilitatea ta.
-Geloasă?
-Cam da! Eu sunt goală, până și oala de noapte a stra stra stra bunici era mai plină.
Spun și mă întorc spre fratele meu, el de ce nu e roșcat ca și mine oare, părul lui e de un castaniu deschis ochii îi sunt de un maro profund de toamnă. Pare mai bine făcut de cat data trecută când l-am văzut. Acesta își deschide brațele pentru ai oferi o îmbrățișare.
-O să vezi ca și tu ai animalul tău doar ca îi place somnul!
-Ce noroc pe mine.
-Chiar a dat norocul peste tine, am venit să te iau cu mine!
-Ce? Ma desprind de el. Eu nu am nimic special.
-E un program nou in academie pentru copii ca tine.
-Nu sunt copil!
-Mă rog persoane care încă nu și-au făcut legătura cu animalul interior.
-Și cu ce m-ar putea ajuta asta pe mine? Aici mă descurc destul de bine după cum vezi, am grijă de tata, afacerea merge bine.
-Vei veni cu mine!
Urăsc când folosește tonul acesta cu mine.
-Tata ce zice?
-E de-acord!
-Normal ca e, nici nu cred ca a avut ceva de spus.
-E spre binele tău Sol!
-Bine fie, dar cu o condiție.
-Care?
-Dacă în patru săptămâni nu se schimbă nimic cu mine și animalul meu somnoros atunci vin înapoi acasă!
Nu de alta dar peste exact 4 săptămâni ar trebui să fie a 13 lună și nu vreau să mai pierd ocazia încă o dată dacă e o Lună Sângerie.
-De acord cu asta.
-Când mergem?
-Mâine dimineață!
-Ești nebun, nu am nimic pregătit!
-Nu ai nevoie de nimic ai totul pregătit acolo, m-am ocupat eu de asta.
-Deja încep să-mi fac griji.
-O să fie bine, eu voi fi mereu prin preajma iar cu istețimea ta te vei descurca perfect, aici îți irosești multe dintre talente.
-Tata ce va face?
-Se va ocupa de prăvălie desigur și îl vom vizita!
-Bine fie.
Nu cred ca am ceva de spus atâta vreme cat și tata a fost de-acord cu el, normal e fratele ăla deștept.
-O să fie bine nu îți fă griji.
Îi smulg potiunea din mână măcar să o termin.
-Vorbește cel care e profesor, și animalul său e activ de la 15 ani.
-Nu ești singura din lume care nu are activat animalul.
-Gata discuția asta, trebuie să-mi iau măcar strictul necesar.
-Fără prostii Sol!
-Fără!
De parcă eu l-aș asculta să fim serioși, îmi iau potiunea cu mine și mă duc în camera mea. Să fiu al naibi dacă mie îmi convine situația asta, de acuma trebuie să mă supun regulilor și să port uniforma lor.