Phoenix

Amuleta

Să mă rog zeilor ar fi cam degeaba acuma sincer, ce să-mi dea, o minune de unde? Sunt în pustiu și cu doi masculi lupi gata să mă sfâșie. Nu am murit de la câtă otravă cat am băut și iată-mă aici și acuma o altfel de moarte față de ce-mi imaginam.

Zeii să mă primească spun și închid ochii când ghearele unuia dintre lupi se înalță spre cer și se pregătește să mă sfâșie. Tot corpul mi-e cuprins de o răceală groaznică ce mă face să tremur cu putere.

În mine se instalează o senzație  care mi-e cunoscută, aș vrea să fie aici acuma, dar e imposibil. Poate frica începe să îmi joace feste. Cu ochii strânși, încercând să mă pregătesc de ce e mai rău aud un foșnet puternic din depărtare, apoi un urlet puternic. Deschid ochii instant când îmi dau seama de la cine provine și ca ceea ce simt provine de la el, Hadeon a venit după mine. Încerc sa îl văd dar e atât de rapid încât e doar o pată neagră care zboară deasupra mea, punându-i pe cei doi lupi la pământ. Urla atât de tare încât pădurea răsună, chiar și după ce el s-a oprit.

Când mă întorc spre el, mă așteptam să văd cu totul și totul altceva, sânge și membre aruncate peste tot. Nici de cum pe Vega și cel care mă atacase la antrenamente. Au vrut să mă omoare doar pentru ca am bătut-o pe ea? Mă ridic de jos, ducându-mi mâna la coaste apoi mă duc spre ei șchiopătând. Hadeon e încă transformat, se vede ca e un Alfa e de 2 ori mai mare ce cei doi, și o blană neagră ca noaptea fără lună. Trec pe lângă el și mă duc spre cei doi care stau cu capetele plecate și goi în fața lui.

-O să mi-o plătiți pentru asta, să vă păziți spatele o să vă urmăresc exact cum ați făcut-o voi, iar durerea care o simt eu acuma voi o să o simțit înzecit!

Le spun,  mă întorc și plec șchiopătând , nu am zis nici ca sunt o fire calmă și răbdătoare, dacă sunt călcată în picioare mă răzbun indiferent de cine e. Iar idiotu asta a venit să își oprească haita din a mă omora.

-Sol, stai!

-Pleacă!

-Lasă-mă să te ajut ești rănită!

Mă opresc când îi aud glasul, e rugător. Mă întorc spre el ca să îți spun și lui vreo două și regret în secunda urmată am făcut asta. E gol, cu toate cele pe afară iar eu mă holbez la el și am uitat tot ce aveam în cap în momentul de față , închid ochii și mă întorc repede, dar prea repede pentru ca coastele mele cred ca sunt rupte.

-Te rog, lasă-mă să te duc la academie.

Fac un pas să mă distanțez dar nu prea îmi iese, doare în draci.

-Atunci ajută-mă!

Ooo nu trebuia să fac asta el e gol. Îi aud pași în spatele meu, apoi îi simt și respirația pe ceafă mea.

-O să te iau în brațe!

-Aaaa, nu știu daca e bine fiind în situația asta fără haine pe tine.

-Pot să rezolv asta.

-Te rog.

-Gata!

Când mă întorc, îl văd pe jumătate preschimbat, e acoperit de puțină blană dar e acoperit cat de cat.

-Mai bine.

Îi spun, apoi el se apropie de mine și se apleacă punându-mi mâinile sub genunchi și o mână pe spate, ma ridică de parcă aș fi o pană.

-Puneți mâinile pe umeri mei, nu îți fac nimic.

Îl ascult și îmi ridic mâna stânga care o mișc greu sub presiunea dintre coaste și  îi cuprind gâtul. Sunt atât de aproape de el încât respirația lui fierbinte cade pe fața mea. Chiar dacă nu e în forma lui umană, tot te face să vrei să îl privești. Iar senzația aceea de putere care vine de la el pulsează în mine.