Phoenix

Taci si priveste

Dacă lucrurile nu mi se păreau aiurea până acuma, clar am greșit. Aș spune ceva de zeii, dar aici nu e cazul, persoana care zace jos sau ce a mai rămas din ea, ori a folosit magia neagră dar mai sigur o fost folosită pe ea, după cum pare îmi dau seama ca e un ritual. Deci academia a devenit deodată și mai stranie decât mi se părea deja.

-Cred ca ar trebui sa mergem! Îmi spune Idril.
-Cred ca ai dreptate!
Oricât de mult mi-ar plăcea să analizez cadavrul, nu cred ca e cazul acuma. Ridic ochii și îl găsesc pe Hadeon care mă fulgeră cu privirea, încruntat și parcă am devenit deodată cel mai mare dușman al său.
-Haide!
O urmez pe Idril fără să mai spun ceva și mă gândesc la reacțiile lui care sunt extrem de ciudate.
Mă strânge de gât, apoi e profesorul meu, mă pune să lupt, mă salvează , se uită la mine de parcă aș fi vreo sfântă, apoi parcă m-ar ucide , eu acuma ce ar trebui să înțeleg din toate astea?
Nimic! Nu trebuie să înțeleg nimic, el e un Alfa eu sunt......., păi eu sunt eu.

Mă bucur într-un fel să s-au terminat ora lui Hadeon, pentru ca nu suportam privirile lui și ceea ce îmi provoacă pe interior, senzațiile alea de căldură și împlinire, parcă aș fi un întreg când e în preajma mea, ceea ce e ciudat nu am simțit niciodată așa ceva, dar gândul meu e la cadavrul de pe academie, nici de cum la Hadeon, ce se întâmplă oare aici?
-Oare au mai fost cazuri de genul?
Vocea lui Idril ma scoate din gânduri.
-Nu știu și nici nu știu dacă ar aduce cineva vorba despre asta, mai ales cu noi.
-Ai dreptate aici!

-Sol, Sol!
Bătăi puternice se aud în ușă și glasul lui Alaric.
Ma îndrept spre ușă rapid pentru ca nu îmi place deloc cum mă strigă.
-Alaric, ce e?
-Am nevoie de tine!
-Eu?
Din privirea lui îmi dau seama ca nu-i  a bună deloc.
-Vino te rog!
Îl aprob și mă duc la dulap să-mi iau bluza pe mine.
-Idril el e fratele meu, nu mă aștepta nu știu unde mă duce.
-Nu e deloc îngrijorător mai ales fiind și întâmplarea de azi!
-O să fiu bine!
Îi spun și ies pe ușă urmându-l pe Alaric.

-Ce ați făcut?
Îi întreb, în timp ce mă uit la cadavrul care îl văzusem la marginea terenului și la persoana care se vaită de durere. Am vrut să-l examinez dar nu credeam ca o să ajung aici, sunt într-o cameră plină cu lucruri pentru farmece, pot spune ca e locul la care visez.
-Îl examina și deodată a început să i se usuce mâna.
-La atins fără protecție, e magie neagră, ce ai vrea să se întâmple și eu ce vrei să fac?
-Știu ca te pricepi așa ca ajută-mă!
-Bine, bine dar știi ca e împotriva regulilor să fac asta!
-Nu îmi pasă!
-Bun, atunci dumă în seră!

-De când se întâmplă asta?
Îl întreb pe Alaric, după modul în care se comportă ne e prima dată asta e clar.
-De ceva vrem! Nu știu ce se întâmplă.
-Ați căutat răspunsuri măcar?
-Fii sigură, dar după cum ai văzut cam asta se întâmplă când te atingi de un cadavru.
-Nu știți voi cum să-l atingeți!
-Presupun ca tu știi?
-Posibil!
-Nu credeam ca ciudățenia ta va fi folositoare.
-Nu e ciudățenie, e lectură!
-A magiei negre, scutește-mă, până nu o pui în aplicare nu o poți folosi.
-Nu folosesc magia neagră, doar am învățat despre otrăvuri și farmece iar de aici am ajuns mai departe. Una e s-o folosești în scopul acela, de a suge viața din om și alta e să o știi să te poți apăra de ea.
-Ai dreptate aici!
-Ar trebui cu toți să știm lucrurile astea, mulți nu știu în ce se bagă. Iar cadavrul de acolo a fost folosit pentru un ritual!
-Ești sigură?
-Foarte și o să-ți arăt și cum, acuma să mergem altfel o să mai fie o victima.

-Ce căuta ea aici?
Vocea lui Hadeon răsună în toată încăperea, eu nici măcar nu-l bag în seamă, îl ocolesc frumos și stilat așa ca o domnișoară finuță ce sunt. Alfa arogant!

-Eu am chemat-o, ne ajută! Îi spune Alaric
-Cum ne-ar putea ajuta ea, nu au reușit o academie de profesori și poate ea!
Răspunde el în bătaie de joc.
-Gura Alfa, taci și privește, dacă nu știi ce să faci lasă-i pe alți! Nu te mai suport îți jur și te-am întâlnit abia de câteva ori.