Phoenix

Alfa arogant

Cu cat se apropie de noi cu atât simt ca corpul meu o să ia foc de-a binelea, încerc să spun un farmec pentru a mă liniști dar nimic nu funcționează.
-Alaric te-ai întors!
O voce extrem de puternică care mă face să mi se ridice și părul de pe mâini , eu stau doar într-o parte evitând contactul vizual cu el, de ce, nu știu dar senzația asta ciudată vine de la el.
-Da, iar ea e sora mea Sol, Sol lasă-mă să-ți fac cunoștință cu Hadeon Redmoon, vânătorul de dragoni al academie și desigur se ocupă cu instructajul armelor și luptele.
-Îmi pare bine,îi spun.
Aș vrea să-l strâng de gât pe Alaric acuma, până la urmă îmi ridic privirea nu vreau să par chiar o sălbatică și nu se știe o să-mi fie și asta profesor măcar să fac impresie bună.
În fața mea era un bărbat de-a dreptul încântător, umeri l-ați și robuști. E mai înalt decât Alaric , plin de mușchi și bine sculptat. Dar m-am oprit la ochii lui de un auriu foarte profunzi. E îmbrăcat in așa zisele uniforme de antrenament dar el are doar o bluză albă largă de in care la gât are o crăpătură destul de adâncă de unde i se zăresc câteva tatuaje.
Fizicul și puterea pe care o emană mă fac să respir greu. Și chiar dacă și eu sunt înaltă el mă întrece cu mult.
Când privirile ni s-au întâlnit o cută de încruntare i se formează între sprâncenele dese. Nările lui și umfla și trage de mai multe ori aer de parcă ar mirosi ceva, pe mine.
Mă dau un pas în spate și trag și eu aer încercând să văd dacă nu cumva miros ciudat, dar nu, totul pare în regulă.
-Ea e cea care nu și-a simțit animalul încă?
Tonul lui e batjocoritor iar mie mi se schimbă starea instantaneu.
-Eu plec, știu drumul înapoi!
Îi spun lui Alaric apoi le întorc spatele.
-Sol stai!
Mă doare undeva ca îmi va fi profesor sau ce o vrea el, eu nu accept să fiu batjocora nimănui, mai ales a unui arogant incredibil de arătos. Păcat de corpul ăla.

Mă simt prinsă de mâna și oprită mă întorc nervoasă crezând ca e Alaric.
-Ce vrei ți-am zis ca mă descurc și singură!
Când belesc mai bine ochii îmi dau seama ca în fața mea e cu totul altcineva.
-Nu mă îndoiesc de asta!
Îmi spune apoi își pune mâinile încrucișate la piept. Fac și eu un pas în spate pentru a-i putea susține privirea și doar mă uit la el fără să spun nimic.
Din nou valul acela de căldură dar parcă e diferit acuma, parcă ar fi o energie care vine spre mine, ceva în adâncul meu se cutremură și simt cum tensiunea îmi crește.
Mă uit în ochii lui și citesc dominarea, tipic unui Alfa desigur.
Văzând ca nu spune nimic și cum nici nu mai rezist amalgamului de stări ce le simt îi întorc spatele și îmi continui drumul.
Nu îmi dau seama ce se întâmplă ce e cu mine dar clar trebuie să stau departe de omul, lupul acela.

Aproape ajung lângă pereți de piatră care despart academia de teren, când dau să fac colțul și aud pași puternici în urma mea, mă opresc și dau să mă întorc dar o mână mare și puternică mă înhață de gât și mă lipește de perete. Corpul său care emană o căldură copleșitoare stă deasupra mea. Ar trebui să tip după ajutor dar eu nu sunt genul neajutorată.
Fără să-mi pese de ce se poate întâmpla mai departe duc o mână la gât încercând să scap și una la corset pentru a scoate pumnalul.

Ne privim în ochii, el de parcă ar căuta ceva în mine iar eu încercând să-mi dau seama ce naiba vrea si desigur el cu mâna în gâtul meu dar nu mă strânge, face asta pentru a mă speria dar nu prea reușește pentru ca pumnalul meu e deja la gâtul sau.
-Eu îi pun mâna în gât ca un mascul alfa iar ea îmi pune briceagul la gât!
Un strop de amuzament se aude în glasul său.
-Eu zis ca treaba e cum trebuie, amândoi avem ceva de pierdut, tu vena principală pe care mă pricep de minune să o secționez, îi spun și umblu cu vârful pumnalului pe lungimea venei, și eu aerul, dar din noi doi tu ai mai mult de pierdut.
-Cine ești?
-Cred ca nu ai auzit ce-a spus fratele meu pe acel teren.
-Vreau sa te aud pe tine! Mai mult mârâie
-Sol Ozias! Iar dacă ai chef de vorbă există moduri mai plăcute decât asta!
Îl simt cum își reține nervi pentru a nu-mi frânge gâtul într-o secundă, pentru ca ar putea face asta. Iar modul care eu îi subjug autoritatea de Alfa îi întărâtă și mai mult animalul din el.
Se uită iar jos la pumnalul meu dar privirea îi cade pe cicatricea mea de pe încheietura, apoi îmi simt gâtul eliberat și căldura corpului lui masiv dispărând.
-Pentru ce a fost asta?
-De unde ești?
-Din același loc ca și bunul tău prieten, suntem frați!
Din nou mă privește căutător și mă enervează la culmea.
-Parfumul tău!
-Cei cu el?
-De când îl folosești?
Cred ca asta sunt cele mai ciudate întrebări pe care mi le spus cineva într-un timp atât de scurt pe cuvântul meu.
-De mai bine de 5 ani de zile iar întrebările tale nu justifică faptul ca aproape mai strâns de gât!
-Aproape!
-Acuma vorbesc cu tine în calitate de profesor?
-Nu!
-Perfect atunci! Ascultă la mine Alfa arogant și plin de sine dacă mai pui mâna odată pe mine îți jur ca nu mă mai opresc o să-ți înfig pumnalul direct în inima și apoi o să te îmbălsămez în parfumul meu de Anixia poate așa o să ai o moarte liniștită!