Într-un regat îndepărtat locuia o fată simplă căruia îi plăcea să jongleze cu farmecele. Într-o lume în care totul ține de animalul din interiorul tău, ea la cei 22 se ani, animalul ei interior încă nu a ieșit la suprafață. Așa ca fratele său îi spu...
"Trebuie să fii gata să te arzi în propria flacără, cum ai putea să reînvii din nou dacă nu ai devenit întâi cenușă!"
Gem ușor și îmi încerc să mă dezmeticesc, sper doar să fie un vis tot ce s-a întâmplat până acuma, asta vreau. Dar când deschid ochii îmi dau seama ca e un coșmar, un coșmar adevărat.
Sunt sleită de puteri și simt nevoia să cedez, acuma și aici. Ridic capul repede pentru nu îmi dau seama de poziția în care mă aflu. Ce e asta? Sunt pe un rug?
Zeilor sunt pe un rug! Iar eu sunt legată de el și stau pe o pentagrama de foc, o zei! De ce îmi faceți asta? Cu ce am greșit?
Mă uit în jurul meu și încerc să văd mai clar, dar nu știu din ce motiv nu văd la nici 4 metri în fața mea.
-Se pare ca e puternică!
Din nou acea voce puternică, stăpânul lor.
-Ce mi-ai făcut?
-Nimic.
-Nimic? Nimic? Nu cred ca tu ești acela care e legat de un rug!
Tip la el.
-O sa fii liberă in curând!
-Da și în mine va domni un demon de-al tău!
-Se pare ca ești și deșteaptă, dar nu. Tu ești doar perfectă pentru ofrandă, un corp puternic de unde să își tragă puterea, agonia ta îi va spori puterea, tu ești perfectă.
Zeilor are de gând să invoce un demon, demon.
-O să vă mănânce de vii!
-Merită dacă asta îl va ajuta, atunci așa să fie!
-Sunteți nebunii, e nebunie ceea ce faceți voi!
-Adormiți-o, luna încă nu e la apogeu și nu vreau să o aud!
-Da stăpâne!
-Nu vă apropiați de mine!
Încerc să mă dezleg, dar în zadar sunt legată cu farmece. Să mor arsă de vie, e groaznic, dar să știu ca un demon va profita de agonia și puterea mea, e și mai rău. Oricât aș încerca nu pot să fac nimic, din nou mi se pune un farmec pe mine și simt cum devin neputincioasă.
Nu știu cat timp am fost inconștientă dar clar lucrurile încep să o ia razna aici, încă mă prefac ca dorm poate aud ceva ce mi-ar fi de folos, sau să găsesc ceva cumva să‐i împiedicat să dea demonului viața.
-Și dacă va eșua și asta? Un glas de femeie de data asta îmi atrage atenția.
-Trebuie să reușim , dacă nu totul a fost în zadar, nu vom mai putea face asta decât peste un deceniu. Iar ea o să fie perfectă, ceva îmi spune ca în ea zace o putere mare.
Deci trebuia să împiedic ceea ce au iei de gând să facă cu mine, să nu apuce să-mi ia puterea.
Dar chiar nimeni nu mi-a simțit lipsa, oare mă căuta cineva? Și de m-ar căuta, cine m-ar putea găsit aici?
-În câteva minute totul să fie pregătit! Luna e la apogeu!
-Da stăpâne!
Trebuie să fac ceva orice, dar nu am nici o idee!
Ridic capul imediat cum aud urletul ce îl recunosc, e Hadeon. Ma găsit!
-Nu-i lăsați să ajungă aici! Strigă mantia roșie.
Din partea întunecată ca camerei apare Hadeon în forma lui de vârcolac, iar în spatele lui alți lupi.
-Sol!
-Alaric, pleacă de aici! Nu trebuie să fii aici!
Nu știe farmece, nu poate să se apare. Câteva mantii negre se duc spre ei și spunând fel și fel de incantații, Hadeon sare spre ei, urmat de lupi să-i. Sub privirea mea îl văd cum se dezlănțuie, lăsând animalul din el să sfâșie totul în calea lui. Fiind aici deja corpul meu reacționează la el.
Când întorc capul îl văd pe cel în roșu cu cartea de magie în mână și spunând vraja.
-Opriți-l! Strig la iei.
Mantia roșie își formează un scut în jurul lui, întrucât nici unul nu poate ajunge la el. Iar singura cale de a opri asta e ca eu să nu fiu aici.
-Dezleagă- mă! Strig la Alaric, iar acesta vine spre mine dar la fel se apropie și se izbește de un zid de protecție.
-Trebuie să îl oprim! Îi spun
-Nu pot trece!
Nimeni nu va putea, îmi spun în gând și atunci când va fi posibil totul va fi distrus.
-Sol ce faci? Sol!
Îl aud pe Alaric țipând dincolo de scutul din jurul meu, dar nu am timp de pierdut ori eu, ori iei.
-Să știi ca te iubesc Alaric și pe tata, să îi spui da!
-Sol nu! Strigă cu putere și bate cu pumnii în scut.
-Hadeon, ajut-o!
Îl aud , iar eu încep să-mi rostesc farmecul pentru a pune capăt acestei nebunii.
-Sol încetează, te scot de acolo!
Îi aud și glasul lui Hadeon, dar mă concentrez pe ultimele cuvinte, când termin imediat în jurul meu se stârnesc flacari.
Ridic privirea spre el și îi zâmbesc, poate ca așa e mai bine, el va fi liber, iar eu nu voi deveni un demon.
-Nuuuuu, Sol! Îl aud urlând puternic
Dar e prea târziu să mă facă ceva, mă întorc spre mantia roșie care se uită spre mine, iar cartea îi e pe jos, semn ca ceea ce am făcut eu, pentru el e un dezastru.
Flăcările încep să crească datorită, scutului din jurul meu și deja îmi simt picioarele fierbinți, pielea începe să mă usture sub presiunea aerului fierbinte.
-Ahhhh! Gem puternic când flăcările ajung la mine.
Hainele încep să ardă, iar totul începe să fie extrem de dureros.
-Soool! Îi aud glasul lui Hadeon încă o dată și ridic ochii spre el, îl văd în ceață din cauza lacrimilor.
-Oprește-te!
-Îmi pare rău! Îi spun
Abia leg cuvintele din cauza dureri.
-Ai răbdare, totul va fi bine! O voce se aude în interiorul meu, încerc să răspund, dar imediat totul se întunecă pentru mine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
