Să îngenunchez in fata lui

132 16 11
                                    


După discuția și așa zisa confruntare l-am lăsat în urmă pe arogantul acela de Alfa și mi-am văzut de drum. E cel mai ciudat bărbat posibil văzut, nu știu ce fel de fetișuri are legate de parfumul meu da clar trebuie să fug de el cat mai mult, nu de alta dar cum sunt o fire vulcanică nu cred ca să fim în același loc ne-ar ajuta prea mult, mai ales mie care abia am pus piciorul aici și deja am fost strânsă de gât sau o tentativă de a băga frica în mine și de a-și arăta el autoritatea. Dar tot nu îi înțeleg așa zisa interacțiune și curiozitate despre mine, l-ar fi putut întreba pe Alaric doar sunt prieteni.
Intru grăbită în camera mea dar rămân pe loc când văd o persoană stand în geam, o fată brunetă cu părul lung, subțire la corp. Când mă aude se întoarce spre mine și acuma îi pot vedea și chipul, o fata cu o piele cu un ton destul de închis , ochii de un alb extrem de clar în contrast mare cu pielea , cred ca e prima dată când văd o persoană atât de închisă la culoare.
-Bună! Îi spun oarecum vesela.
-Bună, trebuie să fii colega mea.
-Eu sunt Sol, am ajuns și eu acuma câteva ore.
-Idril!
-Îmi pare bine Idril!
Mă uit la ea și nu știu ce să mai zic privirea ei pare ca m-ar mustra, dar nu am făcut nimic.
-Am făcut ceva greșit? Întreb pentru ca nu-mi place să o iau pe ocolite.
-Glumești nu? Te uiți la tine, ești cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o până acuma!
Respir ușurată când zâmbetul îi umple fața.
-Credeam ca s-a întâmplat ceva rău!
-E de rău, am concurență de acuma!
-Stai liniștită poți să-i ei pe toti, nu am gânduri de genul.
-Deci nici tu nu ai simțiți animalul din tine?
-Nu, îi place somnul prea mult, e acolo doar ca nu vrea să-mi vorbească sau sa se arate.
-Măcar îl simți eu nici atât. Sper doar să fie acolo.
Spune și se apasă cu degetul pe piept.
-De asta suntem aici nu?

După mai multe întrebări și răspunsuri e sigur, Idril pare o fată cumsecade, pentru prima impresie vedem după aia.
-Ți-ai ales cursurile?
-Da dar cred ca o să renunț la unul!
-Care, de ce?
-Cel de apărare, e cineva acolo care nu îmi place să zic așa!
-Atunci nu o face, dai peste nas dacă va fii acolo!
Mă uit la ea și chiar are dreptate de ce să fug eu de el. Nu sunt genul care fuge de probleme sunt genul care le produce și de asta cred ca îmi fac griji.
-Ca bine zici!
Amândouă ne întoarcem spre ușă când auzim bătaia.
-Aștepți pe cineva?
-Eu nu, tu?
-Nu!
Până la urmă mă ridic și mă îndrept spre ușă, corpul meu e iar cuprins de senzația aceea ciudată și ce ar putea fi mai rău decât ceea ce a fost deja.
Deschid ușa și în fața mea e nimeni altul decât un Alfa plin de sine si umflat în pene sau mai bine spus în blană la el. Când dau cu ochii de el, îi trântesc ușa în față!
-Cine e?
-Nimeni!
Spun și mă urc în pat ca și cum eu nu mă simt afectată de prezența lui. Idril se uită suspicioasă la mine apoi iar la ușă auzind din nou încă o bătaie, după se duce ea.

-Da?
Normal ca ea nu știe cine e arogantul suprem.
-Sunt aici în calitate de profesor!
Mai mult mârâie cuvintele care cu siguranță sunt îndreptate către mine așa ca îmi ridic privirea spre ușă și îl văd cum îi pulsează vena de la tâmple de nervi. Măcar atâta să îi fac și eu să-l scot din sărite.
-Da domnule profesor?
Îmi spun și îmi pun un zâmbet pe fața si bunele maniere.
-Mâine la ora a doua să fii pe teren la primul curs de apărare voi fi profesorul tău!
-Nu!
S-a zis cu bunele maniere.
-Ba da!
-Imposibil!
Între noi se dă o luptă doar din priviri și amândoi ne înjurăm cu siguranță, omul ăsta e făcut să scoată ce e mai rău din mine în doar câteva secunde.
-Stai ce se întâmplă aici? Întreabă Idril. Pentru ca și eu sunt la cursul acela, trebuie să vin și eu?
Așa zisul profesor se uită la ea apoi iar la mine, senzația aceea se accentuează și parcă ar veni spre mine valuri de putere și am o vagă bănuială ca sunt de la el.
-Da, amândouă!
Nu cred ca asta era planul lui, ci acela de a fi eu pe mâinile lui. Fac din contact cu ochii lui aurii în care îi joacă sclipirea aceea malefică ca două mărgele și doar din privire îi spun: "Război vrei, război o să ai!" și parcă mi-ar răspunde " Abia aștept!"

Phoenix Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum