Phoenix

Magie neagră

Ce a fost în capul meu să o aleg și să îi fiu profesor? Nimic, m-am trezit la ușa ei, apoi cu ea în fața mea și după cu o ușă trântită direct.
Lupul din mine vrea să o domine, să îi arate cine e Alfa, iar dintr-un  exces de furie am ajuns aici să o pun  să se luptându-se cu o lupoaica din haită mea.
E nedrept ce am făcut,dar vreau să îi testez limitele.
O privesc și încă mi-e greu să cred ca ea e,  am aceeași senzație în mine ca atunci când eram pe câmpia aia. De ce m-a salvat, de ce și-a folosit farmecele pe mine? Mai important de unde are puterea să facă farmece?

Lupta chiar dacă nu e dreaptă pentru ea, se descurcă destul de bine pentru cineva care nu e în legătură cu animalul sau, își lasă adversarul să facă primul pas, îi citește acțiunile imediat, iar după privirea ei acuma e lovitură finală.
Vega cade la pământ ca secerată, a fost o lovitură sub centură iar eu sunt chiar impresionat, Vega e o luptătoare bună din haită mea sau era.
-Sol în spate!
Când aud țipătul mă întorc repede și îl văd pe unul din haită cum aleargă spre Sol în formă de lup.

Deja sunt în fața ei prinzând-o de mână iar apoi oprindu-l pe Kair, partenerul lui Vega!
Urlu la el, folosind puterea de Alfa pentru a-l liniști!
-Nimeni nu se atinge de ea! Nevoia de a o proteja a pus stăpânire pe mine mult prea puternic încât nici eu nu mă pot controla îndeajuns.
Acesta se transformă în om iar eu mă întorc spre Sol.

Privirile noastre se întâlnesc iar lupul din mine începe să urle cu putere, spunându-mi ca o vrea, ca ea e aleasa.

E imposibil ca ea să fie perechea mea, ca ea să fie perechea unui Alfa.
Ce trezește în mine și starea care mi-o provoca îmi indică ca așa e, dar ea nici nu are legătură formată poate nici nu e un lup înăuntrul ei.

Își trage ușor mâna apoi întrerupe contactul vizual și se duce înapoi spre grup. Eu rămân încă în acest loc procesând ce se întâmplă și ascultând urletul animalului din mine care o vrea , încerc să mă stăpânesc și să-mi controlez emoțiile pentru ca altfel o să-mi pierd controlul iar după nu știu ce are de gând să facă animalul din mine cu ea, de fapt știu îmi urlă în cap, o vrea, vrea să o însemneze.
-Alfa!
Îmi întorc privirea spre Vega și luându-mi cat de cat gândul de la Sol.
-Kair ar fi trebuit să rămână locului, e o luptă ceea ce se întâmplă mereu.
-Nu știu ce la apucat!
-Nu îmi pasă, dacă nu eram aici ce avea de gând să facă?
-Îmi pare rău!
-Ora s-a terminat, ne vedem mâine!
Tip la iei, nici nu mai am cheful necesar și în plus Kair a făcut destule probleme.
Mă întorc către Sol care și ea se uită la mine, poate simte ceva dar nu îndeajuns încât să-și dea seama ce se întâmplă cu adevărat, ea nu știe încă ca ea e perechea mea, iar asta e o ușurare pentru mine în felul acesta.

Apoi se întoarce și pleacă ca și cum nimic nu s-a întâmplat și pleca, de fapt pentru ea nu s-a întâmplat nimic, doar eu mă lupt cu animalul interior pentru a nu o lua razna pe aici și a alerga cu ea în dinți.

Ea m-a salvat, ea e perechea mea, perechea unui Alfa, lucrurile sunt prea complicate ca să reușesc să găsesc o soluție din nebunia asta. O privesc cum se îndreaptă spre dormitoare. Deodată se oprește și o prinde și pe prietena ei, fac un pas înapoi iar ea începe să se uite în jurul ei, speriată. Cum animalul din mine încerca să o protejeze, picioarele mele deja sunt în mișcare, ducându-mă spre ea.

Chiar înainte te să ajung lângă ea aud țipete la câțiva metri distanță și o bușitură puternică.
-Cineva a căzut de pe academie!
Aud glasul lui Sol, mă uit din nou la ea care se îndreaptă și ea în direcția aceea, i-aș spune să nu o facă dar ar fi în zadar.
Dar ca și profesor de data asta am autoritate totuși, măresc pasul trecând de ea, lupul din mine urla când îi simte parfumul.
      -Potolește-te, ea nici măcar nu e legată cu spiritul ei, cum vrei să o însemnez!
Îi spun animalului sperând ca asta îl va liniști măcar pentru puțin timp, e o luptă pe care o duc cu mine însemni sincer. Până acuma Sol mi-a marcat viața de două ori.

Când mă apropii de așa zisa persoană care a căzut de pe academie deja știu ce să întâmplat, e a patra victima în două săptămâni, nu știu ce se întâmplă dar lucrurile devin din ce în ce mai ciudate.
-E magie neagră!
Dintre toate vocile care șușotesc vocea ei se face cea mai auzită pentru mine.
-Toată lumea să se îndepărteze de aici!
Le spun poruncitor, apoi  mă întorc spre Sol care se uită la mine apoi la cadavrul care e doar piele și os, nu pare deloc speriată, știe exact ce s-a întâmplat cu el și asta mă pune pe gânduri, de unde știe ea despre magia neagră.
Nu cred ca ar putea fi vrăjitoare, sau poate ca da?