Biletele parcă șopteau cuvinte neînțelese, într-o taină neștiută de nimeni și fiecare îl chemau într-un mod straniu să le aleagă. Își întinse degetele subțiri spre unul dintre bilete, iar inima începu să i se zvârcolească în piept de parcă nu mai avea loc între coaste. Simțea cum o mână fantomatică îl strânge de gât luându-i respirația. De îndată își ridică palma de pe bilet și simți o ușurare pe măsură ce aceste stări îi părăseau sufletul.
Tânărul își mută atenția asupra următorului bilet asupra căruia zăbovi puțin înainte de a-l atinge. Un sentiment copleșitor îi acaparează întreg corpul făcându-l să tremure incontrolabil. Deși pare că frigul l-a învăluit în haina sa de gheață, pe frunte i se scurge sudoarea, iar lacrimile apar în colțurile ochilor în semn de suferință. Se desprinde brusc și de acest bilet, profund tulburat după toate cele trăite.
Cu teamă și ezitare, băiatul atinge ultimul bilet. Un sentiment neștiut de el sau mai bine spus, uitat, îi îmbrățișează mintea asemeni palmelor unei mame ce-și ține puiul la piept, iar respirația i se domolește, părând într-o stare de visare infinită. Cu inima împăcată și mintea îngrijită, apucă de pe masă ultimul bilet și-l strânge puternic la piept.
- Pe acesta îl aleg. Cât mă costă? întreabă tânărul cu o voce visătoare
- Dați-mi voie, spuse bărbatul în uniformă și cu o mașinărie ciudată ce părea din alte timpuri, prinse biletul de un colț lăsându-i un semn ca de ștampilă.
Controlorul îi înmânează tânarului înapoi hârtia ștampilată dând să plece din compartiment , iar acesta confuz îl întreabă:
- Dar nu am plătit, spuneti-mi cât vă datorez? Nu am mulți bani la mine ce-i drept însă cred că e suficient...asta dacă nu e o călătorie prea scumpă
- Nu vă faceți griji, ați plătit deja. Veți vedea mai târziu dacă a fost scump sau ieftin. Călătorie plăcută!
De îndată ce îi spuse acestea, bărbatul părăsise compartimentul și se făcu nevăzut. Băiatul nici nu reușise să înțeleagă pe deplin ce tocmai se întâmplase că totul în jurul său capătă un aspect nou. Metamorfoza simțurilor băiatului, îmbătat de o trăire pe care o credea uitată, creează totodată și o nouă înfățișare a înghesuitului compartiment. Totul părea primitor, confortabil și plin de căldură, dând impresia de acasă. Lăsandu-se pe spate, îngropat în bancheta devenită pufoasă, tânărul se lăsă învăluit de îmbrățișarea strânsă și puțin copleșitoare a casei sale. Inima îi zâmbea umplându-se de emoția revederii unei vechi simțiri. Două palme îi mângâiau creștetul capului iar băiatul se lăsă în voia acestora cu supunere absolută.
