Povestea Tatălui

Capitolul 14: Sfidare

Sosi și ziua cea mai importantă pentru Iza. Astăzi începea sesiunea examenului de bacalaureat. Se trezi ca în fiecare dimineață alături de viitorul ei soț. Nici bine nu deschide ochii ca auzi cum de la parter telefonul îi suna insistent. Stia ca la acea ora nu avea cine sa o sune decat daca ceva rau se întâmpla. Exclus ca cineva din anturajul ei să se fi trezit atât de devreme chiar dacă astăzi aveau una dintre probele de bacalaureat. Se dădu jos din pat rapid și fugi pe scari pentru a răspunde la apel. Pe ecran era scris numele Alinei. Nu știa de ce fina ei o suna atât de devreme în acea dimineața, dar un sentiment neplacut o napadi pe Iza.
-Alo,da! Bună dimineața, Alina!
-Bună,Iza! Scuze ca te deranjez atât de devreme dar am nevoie de tine. Defapt ,am nevoie de Adrian. Crezi ca poți sa mi-l dai sa discut cu el?
-Adrian doarme. Spune-mi mie. Poate pot sa te ajut eu. S-a întâmplat ceva? Ma sperii!
-Da. S-a întâmplat! De dimineață l-au luat pe fratimiu,Iza! Sunt disperată. Te rog sa îl trezești pe Adrian. Trebuie sa vorbesc cu el. Doar el ma poate ajuta sa îl scape pe fratimiu..
-Da,gata. Îl trezesc imediat.
Iza fugi înapoi în dormitor și îl striga disperată pe Adrian. Bărbatul se trezi brusc și primul instinct a fost sa scoată pistolul din noptiera aflata pe partea lui de pat, dar pentru ca Iza stătea în fata lui se opri la timp ca să nu o sperie.
-Ce dracu s-a întâmplat? De ce tipi asa? Vrei sa îmi plesnească inima?
-Iubitule trebuie sa te trezești...e vorba de Dragoș. A fost luat de dimineață de către politie. Uite,Alina e la telefon. Te rog sa faci ceva.
-Doamne băiatul asta e culmea. I-am zis sa stea cuminte de atâtea ori și nu ma asculta. Mergi și pregateste-te de examen,rezolv eu.
-Promiți iubitule?
-Promit! Concentreaza-te pe proba de astăzi și fa-ma mandru.
-Asa o sa fac.
Și asa a și făcut Iza. A reușit să treacă toate probele cu brio,iar Adrian era mândru de ea la fel cum era și de fiul sau Alexandru care reușise și el aproape la fel de bine ca și Iza.
Adrian a reușit să îl scape pe fratele Alinei cu greu,dar a reușit și atat Iza cât și Alina i-au mulțumit bărbatului pentru ajutorul oferit.
După aflarea rezultatului de la bacalaureat,Adrian a organizat o petrecere pentru Iza și pentru Alexandru unde toți prietenii lor au fost invitați. Iza se simțea bine și încerca să para cât de cât fericita,dar toată fericirea simțită era umbrita de faptul ca urma sa încerce din nou sa aibă un copil cu Adrian și nu știa dacă de data aceasta lucrurile vor fi bine.
Își dorea sa ii ofere viitorului ei soț un copil,o familie pe care nu o avusese niciodată. Dorea sa îl facă fericit asa cum el o facuse pe ea.
Intr-una din zile Iza își chema prietenele pe la ea. Katy,Cezara,Anda și acum și Cosmina erau toate strânse la masa din foișor acolo unde le plăcea foarte mult sa stea.
-Fetelor dacă vă zic una...deci e motiv de râs..
-Ce ai făcut? Ia zi!
-Fetelor al meu bărbat și-a tatuat numele meu în zona pubiana. Va vine sa credeți?
-Nu pot sa cred. E mortal omul asta. Oricum e sexy rau cu toate tatuajele acelea,spuse Katy.
-Mda...nu pot sa mint ca nu e sexy.
-Eu vad acest tatuaj ca un semn de iubire. Nu oricine ar avea curajul sa își tatueze numele persoanei iubite,concluziona Cosmina.
-Eu am,spuse Iza. Chiar ma gândesc sa fac asta. Ce spuneți? Ma însoțiți?
-Eu nu ma bag sa merg,spuse Anda. Dacă afla al tău bărbat și nu e de acord ,o incurcam toate. Eu zic sa discuți cu el înainte, ști bine ca nu te lasă să faci lucruri fara voia lui.
-Da,știu. Dar vreau sa fac o nebunie. Maine merg sa îmi tatuez numele lui. Unde credeți? În zona cervicală. O sa înnebunească.
-Iza cred ca glumești...ști bine ce înseamnă asta. Adică cu toate știm ca "angajatele lui" au ca semn caracteristic acel tatuaj în zona cervicală cu acel cod de bare. Cum crezi ca o sa reacționeze? Eu zic ca o sa ia foc.
-Asta și vreau. Vreau sa îl enervez. Sa vadă cum e cu o fata de vârsta mea. Sa îl fac sa înnebunească. Și el m-a scos din minți în ultima vreme. Vreau și eu să fac o nebunie.
-Eu zic sa te mai gândești,spuse Cezara.
Dar Iza nu dorea sa se mai gândească, iar a doua zi deja vorbea cu una dintre fostele ei colege de liceu ce îmbrățișase arta tatoo și în care avea încredere deplină. Urma să își tatueze numele omului pe care ajunsese să îl iubească necondiționat. Omul ce urma sa ii dea lecția vieții ei.
Omul ce era iubirea vieții ei.
A doua zi se trezi la ora 9:00. Adrian era deja în bucătărie își pregătea micul dejun atât pentru el,cât și pentru Iza. Când Iza cobora în bucătărie, bărbatul o întâmpină ca de fiecare data cu un zâmbet larg pe fata.
-Bună dimineața iubito! Ia zi puiule ce vrei sa faci astăzi? Care este programul tău?
-Nimic special. M-am gândit ca acum ca am terminat cu liceul, sa ma relaxez măcar câteva zile,apoi sa începem sa mergem la medic pentru analize și ce mai trebuie...ști ca îmi doresc enorm de mult sa rămân însărcinată.
-Știu iubito. Momentan hai sa nu ne gândim la asta. Relaxează-te câteva zile ,apoi vedem cum o sa procedam.
Adrian simțea nodul deja în gat. Știa că nu o sa fie ușor. Știa că o să urmeze o perioada extrem de grea pentru amândoi, dar încerca să se încurajeze ca poate o sa îi ajute Dumnezeu de data aceasta mai mult decât a facut-o pana acum. Avea credință,în ciuda a ceea ce făcea,el credea în Dumnezeu.
-Iubito astăzi eu am treaba puțin. Dacă te plictisești poți sa te relaxezi la piscina sau poți sa le chemi pe fete pe la tine. As prefera sa rămâi în curte astăzi.
-Mhm...bine,spuse Iza absenta. Dar fata avea alte planuri. Planuri pe care Adrian nu trebuia să le știe.
Adrian după ce servi micul dejun copios împreună cu Iza, pleca imediat. Iza merse în dormitor și se schimba de pijama ,alegând sa poarte o fusta sport și un maieu sport albe ,la care își asortase baschetii super star roz. Cu parul negru precum pana corbului pe spate,ochelarii de soare negrii și un mic rucsac adidas, porni spre ieșirea din curte.
Robert o întâmpina ca în fiecare zi la ușa casei. Bărbatul era ca un câine de paza bine antrenat.
-Bună dimineața! Te conduc undeva?
-Bună! Da,dacă poți sa ma duci pana aproape de liceul unde am învățat de acolo ma descurc.
-Te duc pana unde ai nevoie.
-E ok pana unde am zis eu,spuse Iza cu răceală în glas.
Amândoi urcă în una dintre mașinile pe care Adrian le deținea și pe care Robert le conducea ori de câte ori avea nevoie Iza sa meargă undeva.
Ajunși în zona în care fata dorea Robert parca și o privește pe Iza întrebător.
-De aici? E departe unde trebuie sa ajungi?
-Nu,nu. E aproape. Blocurile din spatele liceului.
-Ia stai asa. Nu cumva în blocurile alea locuiește colega ta de liceu?
-Asa,și?
-Pai stai asa ca nu se pupa ceva. Nu sunteți cele mai bune prietene. De ce mergi la ea?
-Cine a zis ca merg la ea?
-Iza? Robert o privea pe Iza deja suspicios.
-Bine ,bine gata. La ea merg. Vreau sa ii fac o surpriza lui Adrian. Doresc sa îmi fac un tatuaj.
-Sefu știe?
-Da,minti Iza.
-Iza nu ma minti. Șefu nu cred ca ar fi de acord sa îți faci un tatuaj.
-Robert te rog sa nu te bagi, iar Iza coboară în graba din mașina îndreptandu-se spre blocul colegei ei.
Imediat Robert apela numărul pe care îl avea setat în apelurile rapide.
-Șefu avem o mica problema.
-Ce este?
-Iza...
-Nu din nou. Ce s-a întâmplat?
-A zis ca dorește sa meargă în oraș. Asa cum m-ai rugat sa o duc unde dorește,am adus-o dar nu cred ca îți convine unde a venit...
-Unde Robert? Unde naiba a vrut sa meargă?
-Șefu, vrea sa își facă un tatuaj și am venit la o tipa ce ia fost colega de clasa. Cred ca o cunoști, tatăl ei tot cu asta se ocupa.
-Ce face? Da,da ,știu despre cine e vorba. Ramai pe loc,vin imediat.
Adrian își întrerupse antrenamentul intens pe care îl făcea și ieși din sala val vârtej pentru a ajunge la timp înainte ca Iza sa facă o prostie. Fata îl făcea să își iasă din minti. Nu era săptămână sa nu facă vreo nefacuta, sa nu ii testeze limitele pe care el le avea. Dar indiferent de ceea ce făcea,Adrian când privea în ochii ei precum oceanul,uita de tot. O iubea asa cum era ea. O fire zburdalnica, o fire cu un temperament puternic,totodată o fire blanda și atat de sensibila. Avea 2 personalitati pe care și le arăta în diferite contexte. Cu el era atât sensibila,cât și puternica. Cu oamenii din jur de cele mai multe ori era dura. Dorea sa para dura.
În nici 15 minute era la locația unde spera ca Iza sa nu fi făcut vreo prostie. Suna la numărul de interfon pe care îl stia. Se cunoștea cu tatăl fetei ce fusese cu Iza în clasa deoarece unele dintre tatuajele pe care le avea el ,erau făcute chiar tatăl Gabiței.
I se răspunse la interfon imediat chiar de către Silviu,tatal Gabiței.
-Da.
-Sunt Adrian, urc pana la tine.
-Da,șefule,urca.
Iza era cu Gabița în camera fetei se pregăteau sa înceapă micul proiect fără ca tatal fetei sa bănuiască ceea ce fetele aveau de gând. Când Adrian dădu buzna în apartament,Silviu aproape ca se sperie de reacția bărbatului.
-Unde e?
-Ce ai Adriane? Cine?
-Iza frate,unde e?
-E cu Gabița. Nu are voie sa stea cu fata mea?
-Ba da Silviule,dar astea doua vor să se tatueze. Adică Gabița ta,vrea sa o tatueze pe Iza mea.
-Asa,și?
-Nu,sub nici o forma, iar în momentul următor Adrian dădu buzna în camera Gabiței.
Iza se aștepta ca Adrian sa vina după ea și nu fu surprinsa.
-Ce faci iubire?
-Treci acasă!
-Dar vreau sa îmi fac un tatuaj dragut, te rog.
-Iza te rog,discutam acasă.
Iza știa ca nu mai avea drept de replica atunci când Adrian i se adresa astfel. Rareori putea sa se sustragă de la o actiune când barbatul îi cerea ceva. O domina de cele mai multe ori.
Foarte trista Iza o îmbrățișa pe Gabița, ii mulțumi pentru ca a dorit sa o ajute și il urma pe Adrian afara din apartament. Pe drumul spre mașina bărbatul nu ii spuse nimic Izei,dar era vizibil iritat de situația creată de fata.
-Dar vad ca te-ai supărat,nu glumă....
-Urăsc când nu ma asculți,urăsc când îmi testezi limitele și urăsc când ma sfidezi în fata oamenilor ce ma cunosc. Iza...cu tine nu pot sa fiu dur,dar în fata oamenilor mei nu pot sa fiu blând nici măcar cu tine. O sa dau dovada de slăbiciune și ști foarte bine ce înseamnă slăbiciunea în lumea mea...orice urma de slăbiciune în fata lor ma va distruge. Asta vrei?
-Nu,nu vreau asta.
-Mai bine vorbim acasă. Oricum trebuie sa îți spun ceva...
-Ce ai mai făcut? Dacă e ceva de rău,prefer sa nu discutam deloc. Oprește mașina, vreau sa cobor.
-Eu zic sa stai cuminte pana nu ma enervez. Și asa sunt plin de spume pentru ca încă odată m-ai făcut sa par un prost în fata oamenilor mei. Nu îți mai permit asta,pricepi? Iar Adrian o privea pe Iza cu privirea lui de oțel.
Fata nu a mai putut spune nimic. Pana au ajuns acasa nu a mai scos un cuvânt și nici măcar nu s-a mai mișcat. Se simțea paralizata de frica și ura acel sentiment pe care uneori Adrian i-l dădea.
Intrară val vârtej în curte și cum Adrian se văzu la adăpostul curții ii spune Izei sa se oprească pe terasă pentru a discuta.
-Te ascult.
-Lăsând la o parte faza de astăzi,care cred ca nu se va mai repeta,am discutat cu domnul Marinescu și de săptămâna viitoare începi orele de condus.
-Ce? Nici sa nu aud. Nici măcar nu m-ai întrebat.
-Dar știam ca îți dorești să conduci. Adică cel puțin asa mi-a zis Alexandru.
-Da,Adriane, îmi doream. Dar până să fiu aici cu tine. Acum nu mai îmi doresc din mai multe motive.. spuse Iza lăsând capul în jos puțin tristă.
-Care ar fi acelea,ma rog?
-Primul motiv este că nu vreau sa îl iau acel nenorocit de permis doar pentru ca sunt iubita ta,al doilea e ca îmi e teama în trafic pentru ca sunt iubita ta. M-am făcut înțeleasă?
-Nu prea...spuse Adrian privind-o sceptic.
-Permisul îl primesc doar dacă apar cu tine de mână la examen,ceea ce știu ca sigur se va întâmpla pentru ca ma vei însoți,pricepi?
-Pai dacă stai bine pe condus,zise Adrian râzând.
-Buna gluma,dar am uitat sa rad. Dar ce te faci cu mine în trafic,ă?
-Adică?
-Adriane crezi ca cine te urăște pe tine ,pe mine ma iubește? Bineînțeles ca o sa fiu șicanată în trafic doar pentru ca sunt iubita ta și bineînțeles ca sunt sigura ca voi primi o mașină care sa iasă în evidență și îți dai și tu seama...și parcă trebuia sa începem sa mergem la medic. Prefer sa ma concentrez pe copil,înțelegi? Asta vreau. Da-mi copilul ăla, iubire ,nu mașini scumpe,nu cadouri,nu diamante, nu genți,nu pantofi, nu haine. Vreau o familie! Aproape ca Iza urla la Adrian înflăcărată, iar bărbatul amuțise în fata fapturii mici din fata lui. Ii plăcea ceea ce auzea din gura ei la fel de mult cum ii plăcea gura ei apetisanta.
-Jur ca îți voi da copilul ăla. Uite-te bine la mine iubito, nu o sa te iert nici măcar o zi pana nu ramai gravidă.
-Asta suna a amenințare, zise Iza râzând.
-Da. Fix o amenințare este și vezi că nu scapi doar cu unul,vreau 3.
-Ce 3?
-Copii. Vreau 3.
Iza ramasese cu privirea fixata pe bărbatul din fata ei și nu îi venea sa creadă ceea ce tocmai ii spusese. Ei îi era teama ca nu se va descurca cu un copil,iar el dorea 3...