Povestea Tatălui

Capitolul 17: O întâlnire neașteptată

Asa a decurs fiecare zi din viata lor. Planurile pentru nunta prindeau contur,înțelegerea și iubirea își găsise locul în casa care pana de curând era considerata un loc periculos pentru oricine ii calcă pragul. 
Iza schimbase atmosfera nu doar a casei,ci a întregului cartier. Era o figura foarte apreciata în comunitatea din care logodnicul ei făcea parte.  Se implica foarte mult în activitățile ce presupunea îngrijirea cailor,învățase sa călăreasca și îi plăcea sa se plimbe pe străzile din cartier alături de Corb ori de câte ori avea ocazia. 
Adrian o iubea pentru simplitatea,modestia,blândețea și curajul de care dădea dovada în fiecare zi. 
Alexandru privea acum relația dintre cei doi ca fiind cea mai sanatoasa relație pe care o văzuse deoarece era o relația ce trecuse cu brio de barierele impuse de societatea în care trăiau. Erau multe diferențe intre tatăl sau și prietena lui cea mai buna,însă ei au făcut ca aceste diferențe sa fie în favoarea lor. Diferența de vârstă,a ajutat-o pe Iza sa se dezvolte emoțional,sa învețe multe de la partenerul ei. Diferența sociala a ajutat-o sa învețe sa ii pese mai puțin de părerea oamenilor. Diferența economica,a ajutat-o sa nu ducă lipsa zilei de mâine. Relația lor era perfecta ,însă rămânea un gol,acela pe care doar un copil îl poate umple. 
Controalele pe care le efectuau regulat la fiecare 3 luni nu indicau probleme,însă minunea întârzia sa apară. 
-Nu mai suport Adrian, simt ca nimic nu funcționează!
-Iubitò linisteste-te. Știu ca îți este greu,dar va veni o zi când totul o sa fie o amintire urâtă perioada asta. 
Zilele treceau, Iza se simțea din ce în ce mai neputincioasa,testele negative o deprimau, asa ca a ales sa nu mai facă nici un test. Fata încerca să își distragă atenția făcând lucrurile care ii plăceau cel mai mult.
Asa ca astăzi ,cand se hotara sa plece de acasă doar pentru a hoinari prin magazinele ei preferate. Chiar dacă acum avea posibilitatea financiara sa aleagă cel mai scump magazin din oraș de unde sa își ia cele mai scumpe articole vestimentare,ea ramasese clienta fidela a magazinelor second-hand din oraș. Împreună cu prietenele ei găsise comori valoroase în acele magazine. Comorile din magazinele second-hand pentru Iza însemnau haine pe care le iubea,nu neapărat pentru ca erau de brand,ci pur și simplu pentru ca ii veneau bine și se simțea excelent în ele.
În acea zi chiar alesese sa poarte ceva găsit într-unul din aceste magazine ,și anume o fustita marca zara vaporoasa de culoare corai și o bluza alba de matase.
Pentru ca știa că avea mult de mers pe jos alesese sa poarte în picioare balerinii ei preferați din catifea neagra ce aveau în vârf un moț mare din puf,la care asortase o geantă neagră din același material si aceeași nunata. Iubea acei balerini spre disperarea lui Adrian care ii găsea amuzanți și copilărosi.
Când se apropie de ieșirea din curte îl observa pe Adrian întins la soare pe un șezlong de lângă piscina.
-Bună iubitule! Ce faci?
-Bună mami! Uite ma relaxez puțin. Tu? Ești pe picior de plecare?
-Da. Te superi? Merg puțin prin magazinele mele dragi. După o sa merg la sala,poate vi și tu.
-Iza iar mergi în acele magazine? Iar vi acasă cu un sac de haine? Unde le mai punem fetito?
-Hmm am auzit ca avem un subsol la casa...ma gândeam ca acolo sa amenajam puțin un dressing,asta dacă îmi dai voie...
-Nu,Iza! Acolo nu ai ce căuta. De unde ai aflat tu de subsol? Deja Adrian se ridica în coate pe șezlong vizibil iritat.
-Stai nu te alarma asa. Am auzit de la mama soacră...spunea că trebuie să intrăm în subsol sa facem curat pentru ca sunt lucruri de aruncat.
-Nu e nimic de aruncat acolo iar tu nu ai ce sa cauți în subsol. Bine,iubito?
-Bine. Dar îmi doresc un dressing mai mare...
-O sa facem un dreesing mai mare ,poate în debaraua de sub scări. Bine?
-Perfect! Iza radia de bucurie ca iubitul ei îi susținea mica pasiune pentru haine și pantofi.
-Nu ar trebui sa îți cauți rochia de mireasa?...am crezut ca abia aștepți sa începi căutările. Dacă îți dorești ceva special o putem face pe comanda...
-Pai ma gândeam să fac acest lucru în saptamanile ce vor urma. Nu îmi doresc ceva special,ci doar ceva sa ma reprezinte...ceva simplu.
-Este alegerea ta iubito. Oricum va fi,o sa arăți splendid. O sa vin și eu mai târziu la sala,îți aduc eu echipamentul?
-Daa,chiar te rog iubire. Eu îl rugam pe Robert dar dacă vi tu,este perfect.
-Nu îl iei cu tine în oraș acum? Iza ști ca ai nevoie de bodyguard...am mai vorbit despre asta...
-Dar cum o sa ma privească oamenii Adrian?
-Contează asa mult părerea oamenilor? Adrian era aproape de a face o criza de nervi ,mai ales atunci când auzea din gura Izei faptul ca îi păsa de felul în care oamenii o priveau...
-Oamenii întotdeauna vorbesc...oamenii din oraș te cunosc și nu cred ca e asa ciudat sa te vadă împreună cu un bodyguard.
-Da,ai dreptate iubitule. Îl pot lua pe Robert?
-Da,astăzi nu am nevoie de el,dar când am ,îl iei pe Severin. Bine?
-Ah nu îmi place deloc mutra ăluia!
-Nu îți place mutra lui sau faptul ca pe Severin nu poți sa îl traduci ca pe Robert, spuse Adrian râzând. 
Iza începu sa rada copios. Iubitul ei o cunoștea atât de bine...
Deja era ora 14:00,iar Iza și Robert intrau în al 6-lea magazin al lanțului preferat de magazine second-hand al Izei. Bărbatul era exasperat. Se citea pe fata lui deznadejdea, furia, nerabdarea și disperarea. Însă în al 6lea magazin se produce scânteia ce îl face pe Robert sa uite ca murea de cald,era plictisit și căra după el un sac plin de haine.
Iza intră în magazin ca la ea acasă și se îmbrățișează cu fata ce vindea.
-Vai Iulica de când nu te-am mai văzut! Draga mea ești minunata ca de fiecare dată!
-Bună Iza! Ce bine ca ai venit,chiar am primit marfa,spuse fata vizibil emoționată la vederea clientei ei fidele.
Iulia era o fată dintr-un mic sat de lângă oraș. Terminase doar liceul din păcate datorita lipsei posibilităților financiare. Plecase de acasă de foame la propriu și locuia acum intr-o casa foarte veche și aproape dezafectata din zona liceului în care Iza învățase.
Iza o vizitase de doua ori pe Iulia și ii donase câteva haine și pantofi de la ea. Fata fusese impresionata de povestea Iuliei și ușor ,ușor acestea s-au apropiat devenind amice bune,însă de când Iza era împreună cu Adrian aceasta vizita destul de rar magazinul unde Iulia lucra.
-Iulia draga mea,ti-l prezint pe Robert! Este prieten cu mine și totodată bodyguardul meu.
Robert emoționat ii întinse mana fetei. Iulia era atat de firava pe lângă statura impunătoare a bărbatului,încât acesta îi era teama pana și sa o atingă. Fata era puțin mai înaltă decât Iza, dar mult mai slaba. Parul lung ,șaten îl avea lăsat pe spate. Tenul curat,fără urma de machiaj o făcea să arate de maxim 17 ani,însă Iulia era mai mare decât Iza cu 2 ani. Ochii ei migdalați, îl făcu pe Robert sa se fastaceasca în fata ei și sa o privească ca un obsedat. Iza observa efectul pe care Iulia îl avusese asupra lui Robert și încerca să salveze situația caracteristic ei.
-Robert dragule,poți sa aștepți puțin afara? Vreau sa discut ca între fete cu Iulia.
-Da,da. Va las! Mi-a făcut placere ,Iulia! Poate ne mai vedem. Și dispăru pe ușa magazinului cărând sacul plin cu haine al Izei la mașina.
Iza ii arunca o privire calda Iuliei...
-Iulia, simt eu sau ție îți cam place Robert?
-Mmm ce sa zic...e drăguț. Dar ce sa se uite el la mine? Ce noroc ai avut...adică domnul Adrian are grija de tine și se vede ca o duci foarte bine.
-Da. Ai dreptate. Chiar o duc bine,dar și tu vei avea noroc,o sa vezi. Robert e un tip foarte de treaba,chiar dacă lucrează pentru Adrian. Adică dacă ai retineri din cauza asta,nu ai de ce. Are și el familie,mama lui este medic iar tatăl lui este farmacist. Provine dintr-o familie bună, chiar și el este un tip cu școala,a făcut facultatea de sport.
-Înțeleg...recunosc e atrăgător...dar ce sa facă cu mine Iza? Eu sunt o amârata...apropo,tavanul din camera unde dormeam a căzut de tot...chiar nu stiu ce sa fac. Proprietarul nu dorește sa repare nimic iar eu simt ca nu mai pot,în orice clipa casa aia se poate prăbuși peste mine.
-Poftim? Spuse Robert șocat atunci când își făcu apariția deodată pe ușa magazinului...auzise fără să vrea discuția dintre fete. Se întorsese la ele pentru a îi comunica Izei ca Adrian nu mai ajungea la sala și ca trimisese echipamentul ei sportiv pe un alt om al lui.
-Nimic, nu contează, spuse Iulia. Te pot ajuta cu ceva Iza? Cauți ceva anume? Poate dacă îmi spui,îți zic unde sa cauți,ti-am spus ca am primit marfa și abia am asezat-o.
-Nu draga mea,nu caut Nimic special.
-Iulia...interveni Robert pe nepusa masa. Nu poți sa rămâi în casa aceea dacă nu te simți în siguranță...adică putem sa te ajutam noi,nu-i asa Iza? Bărbatul privea spre Iza cu speranța în privire...
-Da,da. Robert are dreptate,te putem ajuta noi. Adică pot sa vorbesc cu Adrian sa te muti la noi pana găsești ceva sau nu știu...
-Sau poți sa stai în apartamentul meu,spuse deodată Robert. Eu oricum nu stau pe acasă. Adică nu vreau sa înțelegi greșit...sau sa te simți cumva stanjenita. Eu nu dau pe acasă cu săptămânile pentru ca majoritatea timpului îl petrec la reședința lui Adrian sau în deplasări.
-Nu știu ce sa zic...pe Iza o cunosc,dar pe tine...
-Garantez eu pentru el,Iulia! Zău fetito, trebuie sa te muti. Asa nu vei plăti chirie și poate cine știe, reușești sa economisești ceva.
-Da,clar ,fără chirie,spuse Robert înflăcărat.
-Bine,ceda fata. Când as putea sa ma mut?
-Azi,azi,chiar astăzi! Adică după ce o duc pe Iza la sala,cred ca pot să vin sa te iau. Nu-i asa Iza?
-Da ,Robert, sigur. Eu ma descurc la sala singura.
-Termin la 17:00 programul,poți atunci? Iulia era emoționată...nu știa cum să îi mulțumească Izei.
-Da. Vin la 17:00,spuse Robert emoționat.
Iza pași afara din magazin împreună cu Robert. Fata îl privea suspicios. Îl cunoștea foarte bine de când locuia împreună cu Adrian. Ajunsese să îl îndrăgească,însă niciodată nu îl văzuse în compania unei femei.
-Robert,ție îți place de Iulia? Adică te vad asa emoționat...și abia ai cunoscut-o...
-E frumoasa! Îmi pare rau pentru situația ei...sper sa o ajut.
-Doar frumoasa? Haide Robert zi!!! Ști ca poți sa discuți cu mine orice. Eu nu sunt Adrian.
-Adevărul e ca ,cam am fluturi în stomac...
-Cred ca și ea te place,dar ai grija Robert, e foarte necăjita. Încearcă sa ai răbdare cu ea,sa nu creadă ca o aduci în apartamentul tău pentru ca ai ceva scopuri ascunse...încearcă sa iei totul treptat,bine?
-Da,șefa. Promit ca o sa țin cont de sfatul tău. O sa te țin la curent cum evoluează situația între mine si ea.
Iza coborâ din mașina lui Robert în fata salii de fitness pe care o frecventa aproape zilnic. Întră în sala și imediat fata fu întâmpinată de mai mulți bărbați ce o salutau respectuos, unii ii făceau cu mana în timp ce erau antrenați în diferite discuții, iar alții doar o priveau. Fetele în schimb ,doar o priveau cu invidie.
Merse la vestiare unde știa că o așteaptă echipamentul ei sportiv și se schimba imediat. Reveni în sala unde se urca pe bandă asa cum avea obiceiul. După 40 de minute de mers alert pe bandă ,își dorea o pauza și merse spre una dintre canapelele aflate în zona de relaxare. Bea absenta din sticla cu apă când lângă ea se așeza un tip ce părea că dorea sa își pregătească shake-ul proteic. Fără nici o prezentare sau introducere ,baiatul ce nu avea mai mult de 20 de ani,i se adresa Izei în șoaptă...
-Tu ești logodnica bărbatului ce mi-a omorât tatăl.Ești Iza, nu?
Iza privi șocată spre baiatul de lângă ea. Era un tip solid,cam de 1,90m ,peste 100 de kg , însă pe cât de masiv era,pe atât de blanda avea privirea.
Iza dădu sa se ridice de pe canapea,însă mana lui puternica o prinse de braț.
-Stai,măi! Nu vreau sa îți fac nimic. Scuze pentru ce am spus...eu sunt Gabi! Încântat!
-Iza,Încântată! Sper ca ai glumit cu ce ai spus...
-Nu...din păcate nu am glumit. Aveam de gând sa te iau mai tare,dar când ti-am văzut reacția și pe tine....adică nu ma așteptăm să arăți asa...
-Asa cum?
-Asa normala...adică ma așteptăm la o femeie cu modificări fizice vizibile și plina de ea. Tu în schimb,ești asa...asa normala.
-Ce sa zic...asta a fost un compliment?
-Da. Ești frumoasa! Și ești foarte gingașa. Apropo, îmi pare rau pentru cicatricea ta de pe braț...unchiul meu nu prea știe sa se controleze.
-Marian e unchiul tău?
-Da. E fratele tatălui meu...îmi pare sincer rău pentru ca ai suferit din vina lui.
-Da...ce sa zic...însă Izei remarca despre cicatricea de pe brațul sau,ii aducea aminte despre ceea ce pierduse atunci...copilul ei și al lui Adrian. Lacrimile i se adunara în colțul ochilor ,iar Gabi o privea cu mila. Baiatul nu înțelegea de ce o fiinta atât de sensibila,atât de plapanda și de delicată era cu un om ca Adrian. De ce un om ca Adrian, avea norocul sa aibă o iubita ca ea?
-Eu nu am nimic cu tine,se trezi deodată Gabi vorbind. Zău,nu îți port pica pentru ca nu ai nici o vina. Ești o victima asa cum sunt și eu...
-Ce sa zic...
-Nu prea ai ce. Ești pasionata de sport? Vad ca ai o silueta impecabilă? Vi des pe aici?
-Da,aproape zilnic. Tu?
-Eu practic lupte libere. Nu vin des pe aici pentru ca nu prea vreau sa dau ochii cu Adrian. Nu am nimic cu el special și nici el cu mine ,dar prefer sa nu îl vad prea des...
-Te înțeleg...
-Poate o sa vin mai des...acum ca te-am cunoscut. Chiar mi-ar face placere sa te mai vad.
Iza nu știa ce sa spună,dar ii plăcea compania lui Gabi. Părea un băiat bun și chiar era ,avea Iza sa afle. De când s-au întâlnit prima dată, își făcuse un obicei sa meargă împreună la sala și se înțelegeau din ce în ce mai bine. Ajunsese să fie prieteni, iar Gabi o asculta pe Iza întotdeauna, ii dădea sfaturi și o ajuta sa își facă antrenamentele atunci când Adrian nu putea ajunge la sala.