Povestea Tatălui

Capitolul 30: Viața după el -partea 1

Se trezi brusc. Zgomotele puternice ce veneau de dincolo de ușa o face sa tremure de frica. La ușa ei cineva bătea cu pumnii și picioarele...era un bărbat ce părea că se afla sub influența băuturilor alcoolice. Frica puse stăpânire pe ea. Nu avea cu ce sa se apare în afara singurului cuțit pe care îl avea în bucătărie. Era ora 4:23...după nici 5 minute,zgomotele se opriră,însă frica domnea peste trupul micuț al Izei.
Atunci lua o decizie...o decizie pe care știa că o va regreta. Insfaca telefonul și suna la persoana de care credea că nu va avea nevoie și anume la Andreea. La al doilea apel,femeia răspunse...
-Alo,da!
-Bună Andreea! Scuze ca te deranjez la aceasta ora...
-Buna Iza! Ce mă bucur că m-ai sunat. Unde ești? Alexandru e foarte ingrijorat. Se pare ca știa că ești la mine...
-Da..poveste lunga. Andreea te rog,poți sa vi sa ma iei? Ști...eu mi-am închiriat o garsoniera undeva la marginea orașului însă acum m-am trezit cu un bărbat la ușa, era beat și m-am speriat groaznic. Simt ca nu sunt în siguranță ...am nevoie de liniște ca să pot învața.
-Iza nu știu ce a fost în mintea ta sa fugi asa...normal ca vin sa te iau. Sunt datoare pe viata lui Adrian nu cred ca m-ar ierta dacă te-as lăsa. Da-mi te rog adresa,ajung cât pot de repede.
Iza ii dădu adresa femeii și apoi se apuca sa strângă puținele lucruri pe care le avea. Când aproape fu gata ,la ușa aparu Andreea.
Femeia îmbrăcată intr-un compleu sport negru,asa cum obișnuia de fiecare data sa poarte ,intra în mica locuință și se îngrozi.
-Iza nu pot sa cred...cum sa locuiești în altfel de condiții? Dacă ar ști Adrian numai ca ai vrut sa locuiești în blocul asta ,i-ar da foc...
-Andreea te rog...nu vreau sa discut despre el...
-Bine. Îmi pare rau. Hai sa mergem. Ai strâns tot?
-Da,am strâns totul...
Cele doua femei au dus la mașina Andreei lucrurile Izei și au pornit la drum spre apartamentul ce urma sa ii fie Izei casa pentru următoarele câteva luni...
Ce nu știa Iza, era ca de acum încolo începea cea mai grea perioada din viata ei...

Iza era deja de 4 săptămâni în apartamentul Andreei. Andreea știa situația prin care Iza trecuse,era prietena foarte bună cu Adrian. Femeia încerca să îi ia apărarea bărbatului,însă Iza nici măcar nu mai dorea sa auda vreo vorba despre omul care ii distrusese viata. Urma să aibă examenul de admitere la facultate în 2 săptămâni. Învățase aproape toată materia. Meditatiile alături de mama lui Adrian o ajutase, însă nu alesese sa se înscrie la facultatea de medicină generala din motive financiare. Stia ca mai avea bani doar pentru câteva luni,urmând fie sa se angajeze,fie sa accepte ajutorul părinților și al bunicilor. Banii pe care ii avea erau puși în seiful din casa în care locuise timp de trei ani,împreună cu un bilețel "pentru tine și copil". Copilul ei nenăscut. În ultimele 4 săptămâni,se gândise foarte puțin la copilul pe care îl pierduse. Mintea ei se concentra acum pe cel mai important examen din viata ei. 
Avea sa reușească. 
Și a reușit! A intrat printre primii candidați. 
-Și ziceai ca nu o sa reușești...
-Da...m-am gândit ca nu o sa intru. A fost foarte greu fata de anii anteriori și fix pe ceea ce ma bazam,și anume pe anatomie, acolo a picat cel mai greu...
-Da,dar ai intrat. Oricum și dacă nu făceai nimic tot intrai sa fim serioși...
-Poftim?
-Nimic,vorbește gura fără mine.
Bucuria ii inseninase puțin privirea. Sărbătoarea împreună cu Andreea în bucătăria apartamentului în care locuiau,când deodată telefonul suna:
-Aloo,da. Cine este? Pe cine căutați?
-Pe tine.Iza încremeni. Vocea aceea inconfundabila..felicitări iubito! Știam ca ai sa poti! Te rog sa nu închizi Iza și asculta-ma. E mai bine asa. Da? Tu ai o viata înainte,eu o sa fiu pedepsit pentru tot ceea ce am făcut. Iubito sa nu renunti niciodată la visul tău,sa îmi promiți ca o sa înveți zi și noapte,ca o sa ai o alimentație corecta,ca te vei antrena. Ști foarte bine cât de mult înseamnă asta. Sa nu uiți ca tu ești iubirea vieții mele. Te iubesc Iza sa nu uiți asta!
Fata nu apuca sa spună nimic ,apelul se inchise. 
Iza își promise ei ca îl va asculta,însă nu avea sa fie asa...

Situația se schimbase mult în viața Izei. Era fericita ca în curând va începe facultatea și era curioasa de tot ceea ce ii va rezerva aceasta noua experienta.
De Adrian nu mai știa nimic de când o sunase ultima dată,dar avea să afle astazi,fără sa își dorească asta neapărat.
O zi de joi obișnuită ce nu prevestea nimic rău,avea să se transforme intr-o zi nu tocmai bună...dar care ii va aduce Izei o prietena adevărată, un om la care se aștepta cel mai putin, avea să îi fie prietena de nădejde ,o fata ce o va scoate pe Iza din depresia pe care nu sesiza ca o are...
Andreea era la serviciu,iar Iza se trezise devreme în acea dimineața cu gândul sa meargă la cel mai apropiat magazin pentru a-si procura dulciuri pentru ca nu mai avea...de când venise în capitală sportul ei preferat era sa manance. Din cel mai organizat om din punct de vedere alimentar,devenise fanul numărul 1 al alimentației nesănătoase și un om sedentar. Nu mai dorea sa intre în sala de fitness în ciuda protestelor Andreei care o bătea la cap sa înceapă din nou antrenamentele și sa lase dulciurile deoparte.
După ce avu grija de tenul ei asa cum făcea în fiecare dimineață, atenția ii fu absorbită de telefon unde primise doua mesaje cel puțin surprinzătoare la care se gândea dacă sa răspundă sau nu.
"Bună Iza! Sunt Lili. Îmi doresc sa ne vedem astăzi sau mâine în oraș. Știu ca ești în capitală. Vreau sa vorbim urgent. "
"Te rog sa îmi răspunzi. Îmi doresc sa îți fiu alături pentru ca știu ca îți este greu. "
Lili...Lili era una dintre angajatele lui Adrian. O fata simpla,dintr-o bucata. O fata puternica și asumata. Își admira seful și îl respecta foarte mult deoarece o ajutase enorm. Acum ii venise ei rândul sa îl ajute,dar nu dorea sa fie alături de Iza doar pentru ca ii era datoare lui Adrian, ci pentru ca Iza ii era chiar draga.
Iza hotara brusc sa ii răspundă. Nu cunoștea foarte bine orașul,însă știa un loc în care se puteau întâlni,acela fiind mall-ul din apropierea casei Andreei.
Fetele urmau sa se vadă în acea zi la ora 14:00,iar Iza începu sa se pregătească pentru întâlnire...se simțea intimidata de Lili deoarece femeia arata mult mai bine decât ea în viziunea Izei.
Se îmbracă cu o pereche de blugi albaștri,un tricou alb simplu și o pereche de bascheți superstar albi. Parul ca de obicei si-l prinse intr-o coada de cal ,iar pe cap își puse o șapcă. Iubea stilul mai sport chiar dacă era conștientă ca dacă continua sa adopte un stil de viata nesănătos,silueta nu ii va mai permite să îmbrace orice își dorea,iar asta o cam înspaimanta.
Asa cum stabiliseră, la ora 14:00 Iza era în zona destinata restaurantelor din Mall. La una dintre mese Lili o aștepta nerăbdătoare.
-Bună Iza,draga mea! Iar Lili se năpusti asupra fetei intr-o îmbrățișare afectuoasa.
-Bună Lili! Ma bucur sa te vad.
-Te-am mai scos din casa,nu? Oricum ma bucur ca ai acceptat sa ne vedem. Trebuie sa vorbim...mai bine ia un loc.
Iza se conformă și lua loc pe scaunul din fața Lilianei.
-Iza,draga mea Adrian a fost prins...urmează sa fie extrădat...nu e bine deloc Iza. Cei ce l-au văzut mi-au spus ca arata îngrozitor. Nu știu ce pedeapsa va primi aici în tara,dar bănuiesc ca va scăpa destul de ieftin ca întotdeauna el știe sa își facă treburile cât mai simplu.
-Lili,stop! Nu vreau sa aud.
-Ba da. Vei sta aici pe nenorocitul asta de scaun și vei auzi tot ce spun,ai înțeles? Eu țin la voi și îmi doresc sa ii fi alături când o sa revină în tara. Poate chiar va căsătoriți rapid ,oricum aveați totul pregătit. Asta în fata legii o sa dea și mai bine.
-El a fost lângă mine Lili? El a fost când eu am pierdut totul? El și Veronica au însemnat totul pentru mine...eu mi-am lăsat familia deoparte pentru el. Am lăsat deoparte tot ceea ce doream sa fac și el...
-Știu, Iza, știu. Dar ști cum au stat lucrurile...dovada tu acum ești libera și ești bine. Nici măcar nu ai fost deranjata de cineva.
-Asta da,e adevărat dar nu schimba cu nimic situația...eu tot am pierdut totul.
-Știu...îmi pare rau pentru pierderea celei mici. Trebuie sa îți mai spun ceva...dar promite ca o sa fi tare...nu pot sa nu îți spun.
-Sa aud..
-Adrian a încercat să se sinucidă când unul dintre oamenii lui la informat ca tu ai pierdut-o pe Veronica...a avut o cădere nervoasa ,de atunci a refuzat sa mai mănânce și s-a refugiat în alcool și droguri pana când, cu câteva zile înainte să îl prindă a vrut sa își zboare creierii. Noroc ca ,tipul cu care era la oprit la timp...cine m-a informat pe mine a spus ca l-a văzut și arata groaznic.
-Ce a făcut? El droguri? Alcool? Nu pot sa cred...nu e omul pe care îl cunosc...
-Ști...durerea te împinge la gesturi extreme.
-Mda...știu cum e. Nici eu atunci nu am avut zile mai bune. Dar a trecut. Și uite-ma mai am puțin și încep facultatea iuhuu.
-Da draga mea,asa este. Poate pana atunci ne distram și noi puțin. Ce zici?
-Suna super bine Lili,chiar as vrea sa ies dar nu știu prea bine orașul.
-Stai linistita soro te duc eu în cel mai tare club ,pregătește-te!!!!
Iza pleca de la întâlnirea cu Lili afișând un zâmbet radiant pe fata, însă doar în sufletul ei știa ce durere era. Nu ii venea sa creadă ce auzise despre Adrian....dar își înlătură repede gândul de la tot ,dorea sa se concentreze pe prezent și viitor,iar viitorul suna excelent, mâine seara avea să danseze într-unul dintre cele mai bune cluburi din capitală și avea să uite de tot și de toate.