Intre doua lumi 🔞

Prolog

Raziya:

Privesc îngrozită știrile de ultima ora ce apar ca din senin la TV întrerupând programul normal al televiziunii,iar mintea nu imi e in stare sa priceapă in prima faza ceea ce vad.
Are impresia pret de cateva secunde ca e prinsa intr-un vis urat și-mi transmite incontinuu semnale de alarma doar ca sa ma trezesc mai repede din acest coșmar. Insa,oricat de tare mi-ar cutremura trupul,nu face altceva decât sa-mi îngreuneze si mai mult capacitatea de a sta pe propriile picioare si starea de a rămâne conectata cu lumea din exterior,altfel daca ar fi sa lesin in momentul asta stiu ca n-am sa-mi revin prea curând in simturi,iar asta nu e momentul potrivit ca sa ma desprind de real,fiindca ma simt atat de îngrozitor incat imi e frica sa nu mor in cealalta dimensiune din cauza necazului ce realizez ca a dat peste mine o data cu imaginile teribile ce imi rulează prin fata ochilor.
-Ai mila Ra!o aud pe mama ca exclama plangand undeva in spatele meu,dar n-am puterea sa ma misc sau sa vorbesc.
Ceea ce pot sa fac este sa continui sa tremur si sa plang cu privirea tintita pe tv-ul din sufragerie.
-Asta n-are cum sa fie adevărat!zice socata sora-mea mai mica cu 3 ani decat mine si-o vad cu coada ochiului cum se ridica mecanic de pe canapea,apoi se apropie cu frica de mine.
-Toti o sa moara...il aud de data asta pe tata ca vorbește,doar ca scoate cuvintele sub forma unui mârâit printre buze.
-Cine crezi ca a tras?vrea mama sa stie,iar întrebarea o pune printre suspine.
-Clanul din nord cu siguranta,raspunde ferm convins ca e vorba despre criminalii din celalalt capăt al orașului.
Imi strang degetele mai tare pe spătarul de la scaunul pe care voiam sa ma asez ca sa luam masa si imi cobor privirea in vreme ce nu sunt în stare sa concep vestea ingrozitoare pentru mine,dar care cel mai probabil bucura o parte din populația din Cairo o data cu moartea soțului meu.
Vad ca prin ceata cum bratele surorii mele se strang in jurul taliei mele in timp ce mintea ajunge mai tare sa-mi amorteasca,iar prin toata durerea ce o resimt inchid ochii si-mi doresc ca toate astea sa nu fie adevărate.
-Trebuie sa sunam la politie ca sa aflam toate detaliile,ingaima mama cu greu si imi inghit un suspin cand realizez ca dorinta nu mi se împlinește.
-E imposibil asa ceva...soptesc cu dintii clantanindu-mi in gura.
Bratele surorii mele Safiya se strang mai mult in jurul meu,iar eu ajung sa tremur mai tare pe picioare cand ma gandesc ca tocmai am aterizat in Duat (Iad) fara ca măcar sa am puțin habar ca ma apropiam atat de repede de el.
-Oare de ce tocmai astazi nu si-a luat vesta antiglont pe el?vrea sora mea sa stie si ridic neștiutoare din umeri in vreme ce continui sa tin ochii închiși si sa plang pe infundate.
-A spus ca pentru o întâlnire cu niște adepti a lui Set nu trebuie sa o mai poarte,raspunde tata in vreme ce o aud pe mama în bucătărie ca vorbește la telefon si cere disperata detalii cu privire la moartea ginerelui ei.
Cum Seteh e orfan si doar prin intermediul meu a reusit sa apartina unei familii atunci cand ne-am căsătorit,noi suntem singurele rude ale lui aflate in viata si avem tot dreptul sa aflam detalii despre ce i s-a întâmplat,dar din câte îmi dau seama,cei de la politie nu vor sa o lămurească pe mama cu privire la toate amănuntele dupa felul în care a ajuns ea sa urle in receptor.
-Eu inca am speranta ca știrea e una falsa,rostesc cu glas tremurat si deschid cu greu ochii.
Prin panza ce-mi incetoseaza privirea ma uit din nou la TV,iar titlul mare cat jumătate de ecran inca tronează pe el inconjurat cu un chenar rosu. Știrea cum ca șeful clanului Sutekh a fost impuscat de 5 ori,iar unul dintre gloante a reusit sa-i strapunga pieptul ma lasa pe mine fara aer si ma face sa ma sufoc.
"N-are cum! Este imposibil un asemenea lucru! E prea tânăr ca sa moara! Plus ca oricine din oras stie ce oamenii are pe langa el,asa ca,ma întreb...cat de prost sa fie cel care a tras incat sa nu ia în considerare faptul ca o sa fie vanat pana la moarte? Indiferent de cati bani i s-au dat n-o sa-i fie de nici un folos pentru ca din groapa n-o sa-l mai scoată."
N-apuc sa-mi raspund la intrebare ca vocea isterica a mamei ma cutremura mai tare pe picioare atunci cand ne cere sa ne pregătim ca sa mergem după el la spital fiindca in momentul asta medicii i-au declarat in scris decesul.
"Oh Jzft! Eu știu ca raul trebuie stârpit,dar de ce au decis zeii sa înceapă cu bărbatul meu? Sunt alții care meritau de mult sa moara și inca sunt vii! Iar Seteh la 25 de ani a fost trimis deja in lumea de dincolo pentru ce mai exact? Fiind ca prin răul provocat altor criminali a reusit sa ajute pe cei care se nasc fara nici un viitor? Mda...ce balanta corecta...nu înțeleg cum se face ordinea si disciplina in lumea asta,dar coșmarul in care am ajuns sa traiesc nu-mi place absolut deloc. Insa inca am credinta ca nimic din ce vad si aud nu este adevărat,dar cu toate astea o parte a mintii imi sopteste incontinuu ca ma înșel amarnic."
(Jzft=Isfet=zeita nedreptății,haosului si a violentei)

************************************

Raziya:

Seteh: