Prolog

782 35 1
                                    

[A fost o fractiune de secunda...care a schimbat totul. Era altfel la inceput. Eram diferita. Eram fericita. Eram eu. Acum ma intreb...ce a mai ramas din mine? Pentru cine arde focul din inima mea...?]

Douasprezece semne zodiacale in zodiacul european; de asemenea, douasprezece in zodiacul chinezesc si treizeci si sase de semne zodiacale in cel indian. Si-atatea cifre ce pot defini personalitatea ascunsa a unui individ. Atatea culori, atatea temperamente, atatea nuante. Cu totii suntem diferiti. Fiecare din noi are ceva in plus sau in minus fata de cel de langa el. Cum de putem trai in armonie, in ciuda diferentelor dintre noi, ma intreb? Aah..desigur, nimeni nu acorda importanta acestor diferente, oricat de mari ar fi ele. Nimeni nu are curajul sa se avante in necunoscut. Ce e de facut atunci?...

...VOI FI EU cea care va apuca franghiile cunoasterii, ale misterului! Si va fi focul meu cel care va inflacara inimile tuturor...!

M-am nascut intr-o familie frumoasa, plina de iubire. In casa in care am trait eu, un micut sobolan, nu au existat niciodata conflicte. Si chiar de ar fi fost, cu siguranta parintii nu m-ar fi lasat sa aflu. Am fost fericita. Mi-am trait viata ca intr-un paradis alaturi de cei dragi mie.

Mama mea, nascuta sub semnul chinezesc al bivolului de metal si sub cel al racului din zodiacul european, imi oferea mereu toate lucrurile de care aveam nevoie si mi-a presarat copilaria cu cele mai frumoase clipe, pe care nu voi fi vreodata capabila sa le uit.

Tatal meu, sobolan la fel ca mine si posedand acelasi element ca si mama, nascut sub semnul european al berbecului, era, prin tot ce se poate, un artist. Talentat la desen si excelent in muzica, bucatar iscusit si cu un spirit critic de exceptie, orice iesea din mana lui era un lucru magic. Desigur, tata avea si alte felurite talente pe care nu le-am putut observa, un lucru pe care il regret. Tata era un om inteligent si cu suflet mare, si chiar daca uneori ne mai certam din pricina criticii sau...din cauza spiritelor mult prea aprinse pe care le posedam deopotriva, si el, la fel ca si mama, mi-a oferit cele mai frumoase amintiri si cele mai bune rezultate.

Cu bunicul meu, nascut caine in zodiacul chinezesc si rac in european, ma jucam in fiecare zi prin parcuri si era o fire amuzanta, mai putin atunci cand se enerva. Dar...banuiesc ca nimeni nu este amuzant atunci cand se enerveaza, nu?

Si in cele din urma, bunica mea, fiind ca mine, sobolan de foc si nascuta sub semnul european al scorpionului, este, indraznesc sa spun si sa cred, fiinta pe care am iubit-o cel mai mult. Nu pot sa spun de ce, dar presupun ca iubirea familiei nu se justifica. Era genul de om pe care il iubeai neconditionat, orice ti-ar spune sau ti-ar face, in fiecare clipa a vietii, neincetat... Nu puteai sa nu o iubesti.

"La pachet" cu ea, era un motan cu clasa pe care obisnuiam sa-l consider fratele meu. De ce? Pentru ca asa imi dicta logica mea de copila. Daca ar fi sa luam in considerare si zodiile acestui mic, dar MARE motan rasfatat, am spune ca este un mistret in chinezesc si capricorn in european. Da. Primul si singurul capricorn pe care l-am intalnit pana in anii liceului (caci asa credeam)...era o pisica.

In sanul acestei familii mi-am trait viata ca in puf, pe langa ei adunandu-se si alti membri, pe care nu mi s-a dat ocazia sa ii cunosc atat de bine. Imi amintesc cum spuneam de fiecare data cand cineva ma intreba ca "Am o familie mare, suntem sase membri!" Eram atat de fericita si de mandra, si nu parea sa-mi pese ca de fapt lasam pe dinafara mai mult de jumatate din acea familie. Chiar daca am fost o data sau de doua ori in vizita pe la acei membri "uitati", pentru mine cei mai importanti ramaneau aceia 5. Aceia 5 care ma intampinau cu priviri calde la fiecare nou rasarit de soare.

Dar ce e de facut in momentul in care incep sa apara pierderi? Treci peste fiecare si privesti inainte, pentru ca viitorul e important. Da, dar si prezentul este la fel de important. Si daca acesta doare? Cum pot garanta ca viitorul nu va durea la fel de tare? Ceea ce vreau sa spun este ca nu e vorba nici pe departe de o nota de opt luata la scoala, pentru ca peste acel mic esec trece oricine. Vorbesc despre pierderea umana. Moartea. Cea care desparte suflarea vietii de material; timpul pe care il petreci incercand sa te obisnuiesti cu ideea ca n-ai sa mai vezi o persoana draga decat dupa ce mori. Dar stii ca viata ta are inca atat de multi ani inainte, ani care trebuie umpluti de succese si de stralucire.

Rand pe rand, s-au stins din viata mea constelatiile catorva persoane pe care le-am iubit neconditionat. Incepand cu cea a capricornului. Urmata de cea a racului...care insa, din fericire, s-a stins doar pe jumatate. Dar cele mai importante pierderi, petrecute in decursul unui singur an...au fost berbecul si scorpionul. Cei doi sobolani pe care i-am iubit si respectat atat de mult au fost rapiti din viata mea in anul dragonului de apa. De ce, ma intreb. De ce am fost tradata de "cel mai bun prieten"?... De atunci, am inceput sa am sentimente complicate fata de dragoni. E adevarat, inca ii consider niste creaturi fascinante. Dar nu stiu daca ii iubesc sau ii urasc, presupun ca este cate putin din amandoua. Cate putin din "amandoua", huh?

Si asa, incetul cu incetul, am inceput sa ma inchid. Sa ma schimb. Am capatat doua personalitati. Cum este posibil? Raspunsul este simplu. Sunt un "sobolan" nascut in zodia gemenilor. Cu toate astea, nu consider un lucru rau sa fiu "2 in 1". O parte din mine este fata matura, introvertita, usor agresiva, pasiv agresiva. Cealalta parte este copila, care se lasa distrasa de la tot ce e important, cu capul in nori, extrovertita, mult prea atrasa de oameni si de subiectele piperate de discutie. Copila care vede in orice o distractie, cu o minte agila, visatoare, prinsa in vraja iubirii; inima ei arde. Arde pentru tot ce este frumos si elegant. Insa pe cat de puternice sunt sentimentele de iubire, cele protective, pe atat de puternice sunt si ura, mania si invidia. Ce le leaga pe cele doua? Dorinta. Dorinta pentru frumusete. O dorinta nestinsa. Insa, fiecare dintre ele vede altfel frumosul. Una dintre ele este atrasa de frumosul mintii, de profunzimea sufletului, si te citeste atunci cand te astepti mai putin. Cealalta este atrasa mai mult de frumosul trupesc, cel material si alearga neobosita dintr-un loc in altul, cautand in permanenta idealul pe care nu il poate atinge.

O buna bucata din viata mea, zodia mea duala a fost un tot unitar. Sau cel putin asta am simtit. Nu au existat conflictele interioare. Era mereu impacare. Pe atunci, toate au mers struna. Insa, pierderile bruste m-au zdruncinat asa cum nimeni, nici macar eu nu m-am asteptat. Si asa, am fost pe rand fata invizibila, care voia sa socializeze, dar era mai atrasa de ceea ce scria prin carti, referate, mai atrasa de schimbarile produse la propria persoana si de perfectiune, iar apoi, ca o furtuna, a aparut in viata mea extrovertirea, dorinta de a vorbi non-stop cu cineva, alaturi de o nepasare inexplicabila fata de toate lucrurile pe care le vedeam "dificile".

Odata cu acestea, a aparut un vis. O flacara nestinsa pe care o parte din mine e de parere ca pot sa o ating cu usurinta si va fi distractiv, o munca distractiva, inspirata, iar cealalta sustine ca nu o voi putea atinge niciodata daca nu actionez. Motivul copilei pentru a-si implini visul este iubirea, libertatea, dorinta de a fi stapana peste nou. Motivul adultei este perfectiunea, afirmarea prin nimic mai putin decat excelenta in domeniul ales.

Cu un astfel de conflict interior, continui sa traiesc, incercand sa maschez urmele pierderilor suferite. Intrebarea mea ramane insa "Care parte din mine va reusi?" si apoi..."Voi mai fi vreodata un tot unitar?"

Rand pe rand, diferite valuri de oameni au patruns in viata mea. I-au dat culoare, nuante exuberante, radiante. Vreau sa-i tin aproape pe toti. Vreau sa-mi fie alaturi atunci cand voi reusi ce mi-am propus. Viata mea actuala atarna...de un vis copilaresc. Sursa fericirii si a tristetii mele. Vreau sa-l transform in realitate. Vreau sa fac din realitate un vis. Pentru ca stiu ca la destinatie, entitati fascinante ma vor astepta. Si dintre acelea, doar doua vor iesi in evidenta.

***

Lumi DiferiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum