Lumi Diferite

Capitolul 10 - Schimbari neasteptate

[A aparut de nicaieri. Din curiozitate, m-am apropiat de el; o curiozitate care avea sa ucida. Sa-l las sa treaca mai departe? Sa-l las sa-mi ravaseasca sufletul, mintea? Sa-i permit sa ma schimbe? Vedeam blandete in ochii lui. Un zambet cald ii brazda chipul. Nu-mi mai pasa de profunzimea obscurului... Cu el, cel putin, simteam ca renasc, ca intineresc, ca redevin ceea ce eram. Ce se va intampla daca ma atasez prea mult de aura pe care o emana?...]

Numele sau era Tetsuya, si avea sa reprezinte cel din urma factor de influenta din viata mea. Desi il vedeam numai in fotografii, puteam simti ca este ceea ce cautam de multa vreme. Am continuat sa ma interesez de viata lui, de trecut, de prezent. Asa am aflat ca se nascuse in Germania si ca fugise de-acasa pentru a-si indeplini visele in Japonia. Pe masura ce inaintam, ma cufundam tot mai mult in universul sau, un univers la fel de cald si primitor ca si el... Ma simteam legata de el. Ma gandeam ostentativ la cat de minunat ar fi daca l-as cunoaste, daca am fi prieteni, ce frumos ar fi daca as putea sa pasesc in aceeasi lume in care se afla si el. Ma fascina prin naturalete si prin libertatea pe care o emana. Pentru mine, el era libertatea in sine. Zambeam tot mai larg, cu fiecare secunda, imi doream sa aflu tot mai multe lucruri despre el. Niciodata nu avusesem un asemenea sentiment pana atunci. Era ceva ce nu puteam defini; el ma inspira.

Dupa ce am terminat de citit, m-am indreptat spre Akira si restul, cu o sete de a cunoaste nemaintalnita, dar parca niciunul nu imi atragea atentia la fel de mult ca Tetsuya. El avea ceva special, ceva ce depasea asteptarile mele. In scurt timp, mi-am amintit de mine, cea din 2008. De dorinta mea de a explora Japonia, de visul ilogic, dar amuzant in care ma intalneam cu Junko, Akira si Noriaki intr-un tren... ce mica si prostuta eram! Dar de ce imi aminteam de asta acum? Era un vis vechi, un vis batran, lasat sa putrezeasca in negura timpului. Uitasem pana si de cartea de limba japoneza pentru incepatori pe care o achizitionasem in 2010. Toate acestea nu mai aveau importanta pentru mine acum si ma zbateam intr-un domeniu sec, pictat in alb si negru, care nu cu mult timp in urma am decis ca nu era pentru mine. Avusesem chiar si conflicte cu mama in aceasta privinta, dar nu am stiut cum sa imi impun punctul de vedere. Poate acum, cu acest om care imi umplea inima de culoare si mintea de vise copilaresti,...poate, doar poate... voi gasi raspunsul pe care il caut. Voi afla ce vreau cu adevarat sa schimb la mine. Ma impacasem cu ideea ca sunt o introvertita si ma inchideam din ce in ce mai mult, cu toate povestile mamei care imi dovedeau contrariul. In fata ochilor mei se afla acum o noua poarta, iar in spatele ei... un vis mai puternic decat oricare altul.

-Vreau sa te intalnesc, am murmurat in puterea noptii. VREAU SA TE CUNOSC! tipam, in adancul mintii mele. Fara sa tradez pe nimeni,... vreau sa ma apropii de tine! Tetsuya! Numele lui imi dadea de fiecare data o senzatie placuta, dadea nastere unui ecou dulce in inima mea. Am adormit astfel, fara a avea habar de schimbarea pe care o va aduce curiozitatea mea, acum scapata de sub control. O noapte fara vise ma astepta...

In dimineata zilei urmatoare, avand aproape toate informatiile care imi erau necesare, am inceput sa ii studiez profilul astrologic si numerologic lui Tetsuya, pentru ca, asa cum am mai spus, curiozitatea mea scapase de sub control. Era nascut in anul cainelui de apa, in zodia europeana a Capricornului. Numerologia ii atribuia cifra 9 la nume, ca si lui Akira. Destinul lui era "2", unul artistic, ca si al tatei. Am observat mai apoi ca avea exact aceeasi combinatie elementara ca Shin, acum plecat in Anglia. Am inceput sa citesc despre fiecare zodie in parte, cat si semnificatia fiecarei cifre, amintindu-mi sa compar detaliile cu cele despre Akira, la care nu as fi renuntat nici in ruptul capului.

Cum era de asteptat, balanta misterului se inclina in favoarea scorpionului, si totusi... ceva inca ma imbia sa ma gandesc mai mult la Tetsuya; numai el fusese capabil sa-mi aminteasca de visul meu original. Numai el, dintre toti cei pe care ii cunoscusem pana atunci. Asa ca am continuat. Am continuat sa ii compar pe cei doi, ca la microscop, doar-doar voi gasi ceva care sa ma faca sa aleg. Pe planul experientei, victoria era incontestabil a lui Akira. Pe plan sufletesc, as merge din nou pe calea scorpionului, spuneam, in timp ce gandul imi zbura la bunica de care imi era atat de dor. Pe planul aspectului, fara indoiala, Tetsuya castiga. Mai aproape de mine, imi dicta setea de mister, ar fi trebuit sa fie...Akira. Si atunci, de ce? De ce inclin catre celalalt? Incetul cu incetul, am inceput sa aud mai multe voci in mintea mea.