Lumi Diferite

Capitolul 14 - Calmul de dinaintea Furtunii

Aveam nevoie de o scurta pauza, aveam nevoie sa respir. Sa ma retrag putin in lumea mea. Numai putin, cateva minute, cateva ore... Sa-i cercetez toate cotloanele, sa-i intalnesc pe toti cei ce se-ascundeau in ea. Pentru mine toti erau importanti. Insa voiam sa aflu cati dintre cei importanti isi castigasera un loc in coltisorul meu de armonie. Am inchis pentru o vreme ochii. Mi-am imaginat cum ar fi sa fiu intr-un alt loc. Nu voiam sa vad pe cineva anume; as fi vrut sa-i intalnesc pe toti cei ce contau.

Asa cum era de asteptat, cineva s-a pus in calea mea. De data asta, insa, ea aparea in umbra. Vocea ei era mai hotarata, dar nu era ca si cum ar fi vrut sa ma taie.

„Ti-e dor de ei?" m-a intrebat. I-am raspuns ca de aceasta data nu voiam sa port o conversatie cu vreunul dintre cei doi „regi supremi" ai universului meu. Voiam sa imi descopar universul. Pe oamenii din el. Voiam sa fie toti in acelasi loc, daca era cu putinta.

„Mi-as dori sa te pot ajuta," continua umbra, „dar atata vreme cat tu nu ai habar pe cine vrei sa vezi, nu prea pot face mare lucru. Gandeste-te mai bine. Gandeste-te la persoanele speciale. Alege legaturile pe care vrei sa le intaresti."

Auzind-o, nu m-am putut gandi decat la cateva persoane. Shigemi. Shizuka. Ayame. Sachi. Kimiko. Vitali. Si, daca ar fi fost posibil, voiam s-o vad si pe cea care inca nu murise in sufletul meu. Tsubaki. Desigur, nu aveam nimic impotriva celorlalti, dar simteam ca nu m-as fi putut apropia de ei oricum. Nu conta daca erau acolo sau nu, eu m-as fi axat numai pe aceste cateva entitati.

„Foarte bine. Vei merge intr-o mica excursie, pe 4 taramuri. Daca chiar iti doresti sa ajungi si pe cel de-al cincilea, esti libera sa o faci. Insa nu stiu... daca vei putea gasi pe cine cauti. Du-te. Sa-mi spui ce parere ai de aceste taramuri! Abia astept sa iti ascult povestile!"

***

Primul dintre cele 4 taramuri mentionate de „cealalta eu" a fost, asa cum credeam, cel al Racului. Acolo aveam sa o gasesc, poate mai usor, poate mai greu, pe cea mai buna prietena a mea. Bineinteles, este vorba despre Shigemi. Cand am ajuns acolo, totul parea pustiu. Nu ma mai surprindea nimic de aceasta data, dupa ce am vazut pe taramul Scorpionului. Insa acesta era diferit, in multe privinte. Daca in casa scorpionului ma sufoca aerul rece de cavou, ca mai apoi sa ma invaluie caldura inabusitoare, aici plutea pretutindeni parfumul imbatator al verii. Era o vara nesfarsita. Temperaturile erau asemeni celor din luna lui Cuptor, insa nu era atat de deranjant, pentru ca puteai gasi cate un lac la fiecare pas. Era aproape la fel ca primul taram pe care l-am vizitat vreodata – cel al Capricornului.

Vazand ca nu e chip sa gasesc pe cineva daca pierd timpul admirand dansul pestilor prin apele tulburi, mi-am croit drumul, agale, spre un castel din apropiere. Pe-acolo isi faceau veacul „regalitatile", poate mi-ar fi putut spune ceva despre persoana pe care o cautam. Am mers si-am mers... si-am mers. Insa nu ma dureau deloc picioarele, in ciuda faptului ca batusem drum lung desculta prin iarba si prin ape. Era un taram magic, pana la urma.

Mi-a luat cam o ora sa ajung la portile castelului. Nu stiam la ce sa ma astept. Oare cum erau regele si regina? Oare cum erau printesele? Printii? Ma vor fi alungat fara sa-mi dea vreun raspuns la intrebare? Cine fusese ales pentru familia regala pana la urma? Erau multe intrebari la care nimeni nu putea inca sa-mi ofere vreun raspuns. Am batut cu putere in portile argintii ale castelului, doar ca sa observ ca cineva se indreapta in fuga spre mine, din gradina. Din spatele portilor, niciun cuvant.

-Ia ghici cine sunt~~~!!

-Haide maaaai, nu sunt buna la ghi-... Shigemi. AICI! TU! CE. DE CE?!

-Cum de ce, tuuu, sunt printesa! Tu m-ai facut printesa. Misca, sa vorbim~

-Nu eu te-am facut printesa, nu stiu nimic din lumea asta, cum sa te fac eu printesa, nici macar nu-