Lumi Diferite

Capitolul 6 - Realizare

Un nou inceput. Un nou rasarit de soare. O alta zi din viata mea avea sa inceapa. Am deschis ochii, impinsa, parca, de la spate de soarele stralucitor. Nu puteam distinge niciun sunet; inseamna ca mama nu se trezise inca! Imi plutea confuza prin memorie amintirea zilei de ieri. Anul trecut. Sau, mai degraba, finalul anului trecut. Shigemi. Mai. Hikari si multi altii. Toata lumea mi-a fost alaturi. Nerabdatoare, am azvarlit patura cat colo si am tasnit din pat, direct pe scaunul de la calculator. Urma sa fac maraton din animeul recomandat de Hikari in noaptea precedenta, in noaptea dintre ani. Eram atat de entuziasmata, desi nu era Naruto...pentru ca era ceva nou. Aveam sansa sa imi largesc orizonturile! Mi-am petrecut intreaga zi incercand sa termin acel anime, Mirai Nikki. Pe atunci mi se parea atat de sadic si murdar, insa, ceva m-a facut sa vreau sa-l duc la capat. O voce. Un caracter. O persoana. Nu stiam cine era, sau de ce ma atragea atat de mult, dar era... intr-un fel, magic. O voce blanda. O voce calda. Un ton inca necunoscut. A aparut din senin, chiar in momentul in care nu am mai vrut sa continui animeul. Chiar atunci cand am vrut sa "il las pe maine". Neasteptat. Subtil. Ca un farmec. Numele caracterului era Akise Aru. Cel din spatele lui, insa, va ramane pentru mult timp un mister. Sau... asa am crezut.

Desi am fost nevoiti sa ne reintoarcem la scoala, am continuat sa caut "seriale" fascinante. Vazusem cateva si anul trecut, dar parca niciunul in afara de Vampire Knight si Yu-Gi-Oh, pe care am decis sa-l revad pentru ca mi se facuse dor de "prima mea iubire anime" nu m-a atras. Imi aminteam, desigur, si de incercarea esuata de a vedea Fairy Tail, pe care l-am abandonat dupa primele episoade pentru ca il consideram nespus de ciudat. Nu am acordat prea multa atentie povestii, personajelor sau vocilor lor. Am vizionat pe fuga si un alt anime, Kaichou wa Maid-Sama. De ce pe fuga? Pentru ca nu ma interesa, sa fiu sincera, decat Usui, pe care il vedeam peste tot pe internet si auzisem foarte multe despre el. Avea o voce calda, mi-am spus. Insa din nou, nu m-a interesat persoana.

Schimbarea avea sa vina in acest an. In anul 2013, si avea sa ma loveasca precum un trasnet. La scurt timp dupa ce am terminat Mirai Nikki, am reluat legaturile cu Sachi, Ayame, Hikari si bineinteles Shigemi. Am incercat de asemenea sa postez povestea lui Yukari si pe alt site in afara SunPhoto, insa nu m-a atras; am lasat, deci, contul de izbeliste... Nu poate fi uitata nici colaborarea esuata cu Vitali din primele zile ale anului si nici cadourile pentru anumite persoane de pe SunPhoto. Desi, in acceptul meu, nu mai eram la fel de deschisa, lumea mi-a ramas alaturi, lucru care m-a bucurat nespus.

I-am multumit lui Hikari pentru recomandare, apoi am inceput sa vorbesc cu Ayame despre un anumit "serial", Uraboku. Auzisem despre el de la Yuuki, cu ceva timp in urma. Cu ea, nu am avut niciodata o legatura stabila, si mai mereu ne-am departat si reapropiat, pana cand a parasit site-ul care ne-a legat pe toti. Din acel "Uraboku" nu il cunosteam decat pe caracterul principal, pe Luka Crosszeria si eram de parere ca este de o frumusete orbitoare. Am inceput sa imi doresc sa vizionez acel anime. Am intrebat-o si pe Sachi despre el, ea avand sa devina consultantul meu principal in materie de animeuri. Raspunsul ei m-a convins, deci mi-am spus, "de ce nu?"...

Evident, Luka a fost primul de care m-am atasat si motivul principal care m-a atras catre acel anime. Afectiunea nu a durat insa prea mult, din cauza ca am descoperit fara sa-mi dau seama o voce familiara, profunda. Sobra. Rece, si totusi... calda. Realizarea m-a lovit abia pe la mijlocul serialului. "Gaara!" am exclamat surprinsa. "Asta, fara indoiala, e vocea lui Gaara! De ce, de ce nu mi-am putut da seama pana acum?" m-am intrebat. Apoi, am cautat mai in detaliu. Intr-adevar, auzul meu nu ma inselase. Vocea aceea, de care m-am atasat orbeste era chiar a lui "Gaara". Dar, pe masura ce studiam, descopeream si alte caractere...altele care impartaseau aceeasi voce, vocea care mi-a ornat cele mai frumoase clipe ale copilariei. "Akira...iti jur ca nu am sa te mai neglijez, nu am sa te dau deoparte, nu am sa te uit niciodata, oricat de mari ar fi diferentele dintre noi. Ai sa devii, de-acum inainte, singurul la care sa ma pot gandi. Singurul la care imi voi permite sa ma gandesc."