Lumi Diferite

Capitolul 4 - Un An Pentru a Uni

Primele luni din clasa a opta au zburat, care-ncotro, cu bune si cu rele. Relatiile mele la scoala deveneau din ce in ce mai plictisitoare, nu mai vibrau ca alta data. Trebuind sa ma impart intre scoala si site, nici macar nu am simtit cand a trecut timpul. Eram la finalul altui an din viata mea, un final care mi-a adus inca doua cunostinte: Sora si Hikaru. Amandoi erau prieteni de-ai lui Keiko, fata pe care o cunoscusem in cea mai frumoasa vacanta de vara.

Facandu-mi intrarea in noul an, in luna ianuarie am creat o pagina pentru povesti unde aveam sa postez tot ceea ce scrisesem pana atunci. Nu a lipsit drama din momentul in care am realizat ca nu mai aveam atat de multe comentarii. Insa, cineva a fost dintotdeauna acolo pentru ca eu sa nu renunt. Daca ar fi sa fac un rezumat al lui 2011, as spune ca a fost un an al paginilor create pentru a fi sterse...

Am cunoscut o multitudine de oameni noi, incepand cu Hikari, care avea sa se apropie de sufletul meu inca din prima clipa. Era o fata obisnuita, dar ceva din esenta ei ma facea sa cred ca e mai mult de atat. In scurt timp, ajunsesem sa o consider una dintre cele mai bune prietene ale mele. Chiar daca nu vorbeam in fiecare zi, asta nu ma oprea sa ma gandesc la ea ca la sora mea mai mica. Si conversatiile cu Shizuka s-au rarit considerabil. Veneau examenele. Nu mai aveam timp de relatii. In acele momente, nu imi mai puteam arata aprecierea prin comentarii, asa cum obisnuiam, asa ca am sfarsit prin a-i descarca Shizukai toate pozele editate si prin a ma holba la ele minute in sir. Era cea mai mare inspiratie a mea.

In fiecare seara, inregistrarile curgeau in cascade, pentru ca mereu aveam ceva nou de spus, dar ele nu ajungeau la nimeni. Continuam sa imi bat joc de Orochimaru, cu cea mai mare pasiune.

Tot pe la inceputul acelui an, am primit cateva mesaje de la o persoana necunoscuta, pe care ori nu le-am vazut in timp util, ori le-am ignorat pentru ca eram prea ocupata. Dar era bine. Parca imi reveneam din dezastrul petrecut cu un an inainte, cand obtinusem una dintre cele mai mici medii generale din viata, multumita lui Hibiki, minunatul meu coleg de banca si amic, care era maestru la a ma distrage in fiecare clipa. Din fericire, pentru note, nu pentru mine, doamna diriginta ne-a separat in primele zile ale semestrului al doilea.

Inceputul lunii aprilie le-a adus in viata mea pe Kazuko si Yura, dar si pe Haruka, de care am incercat mai mereu sa ma feresc, dintr-un motiv anume. Toate trei faceau parte din acelasi anturaj, cel al lui Keiko, in care am vrut mereu sa ma integrez, dar nu cred ca am reusit vreodata. Viata in mediul virtual devenea tot mai importanta, ajungand astfel mai presus decat cea care ar fi trebuit sa conteze cu adevarat: cea reala. Tot in aprilie, avea sa apara de nicaieri una dintre cele mai importante persoane, pe nume Tsubaki. Mi s-a prezentat ca fiind cea mai mare fana a povestilor mele - putin cam exagerat, daca ma gandesc mai bine. Am inceput sa vorbim si sa ne lasam una alteia comentarii. Inca imi amintesc cum in fiecare pauza luata de la sfanta matematica, ma asezam langa calculatorul lui Shin, care de obicei punea muzica si incepeam sa trimit mesaje. Ea era in permanenta prezenta, acest lucru facand apropierea noastra mult mai usoara. Eram fericita!

Nu a trecut mult timp si am si adaugat-o in lista mea de prieteni pe messenger. Tsubaki ajunsese ca si familia mea si mai usor as fi vorbit cu ea decat cu oricare alt membru din grupul lui Keiko. 

Intr-o seara de iunie, stand in pat si navigand pe o alta pagina de-a mea unde puteam poze din anime-uri pe care inca nu le vazusem, pagina pe care am vrut sa o tin privata din motive necunoscute, am primit cateva comentarii de la o persoana cu numele de utilizator "GaaraKazekage". Am fost uimita, pentru ca eu, in naivitatea si obsesia mea, facusem in urma cu ceva timp un album in care intrebam cine ar fi de acord ca Satella - caracterul meu cel mai de pret - si Gaara sa fie un cuplu. Am primit numai raspunsuri afirmative, si asa au aparut GaaSate. Iar acum primeam comentarii de la cineva cu numele "GaaraKazekage", viitorul imi surade! mi-am spus. Asa se face ca la cateva zile dupa intamplarea surprinzatoare, am hotarat sa vorbesc cu respectiva persoana. Sa fim prieteni si eventual, sa-i spun si de "GaaSate". Reactia a fost inevitabil una nefavorabila, dar ne-am obisnuit repede cu ideea si primisem porecla de "Soata". Imi amintesc, desigur, si de momentele in care mi se spunea Stella, si nu Satella, iar ideea ma zgaria pe creier.