Capitolul 11 - Mai adanc in visare

47 8 1
                                    

[Crezi in dragoste la prima vedere? Exista oare, in lume, acest concept? Ce e iubirea? Cat de profunda poate fi? Poti iubi neconditionat si pe altcineva in afara celor din familie? Cum te simti cand iubesti? E mai frumos sa iubesti dacat sa fii iubit? Sunt doar cateva dintre intrebarile care au rasarit in mintea mea in acea noapte. Intrebari care isi cauta orbeste raspunsul. Oare poate fi iubirea cercetata? Contestata? Nu stiu. Oare ce simt acum pentru el? E ceva sintetic... sau un sambure al pasiunii care poate in orice clipa sa dea nastere unei flori a dorintei, unui vis fara de inceput sau sfarsit?...]

Zilele continuau sa treaca, cu bune si cu rele. Ma apropiasem de doua fete de pe Facebook, Yuki si Raiga, putin mai mult de Yuki. Ea era din Rusia, Raiga din Chile. Le intalnisem pe amandoua pe Photobucket, care m-a apropiat nu numai de straini, ci si de romanii cu care nu credeam sa pot purta vreodata o conversatie cu mai mult de zece replici. M-a apropiat de Myua, o fata extraordinara, care era o mare fana a povestilor mele, cat si de altii asemeni ei. Mi-a dat de stire ca s-au intors Shizuka si Shigemi. Mi-a facut cunostinta cu Saruka, o alta admiratoare a muncii mele, pe atunci execrabile. Acum ca Photobucket a disparut, alaturi de multi oameni pe care mi-as fi dorit sa-i cunosc mai bine, imi faceam veacul pe Facebook, cautand persoane de care sa ma apropii si povestindu-i lui Yuki experientele mele din ultimul timp.

Performantele mele la scoala incepusera sa slabeasca, un lucru care ma alarma si imi amplifica conflictele interioare. "Poate ca nu trebuia sa...", "Poate ca mi-ar fi fost mai bine daca...", "Poate daca nu spuneam asta...", "Poate ca iubirea asta nu e buna" erau replici pe care le aruncam cu incertitudine asupra propriei persoane, urmand sa ma contrazic dupa cateva secunde. Voiam sa ma apropii de lume si de visare, neglijand ceea ce era cu adevarat important la vremea aceea. Nota de 7 de la istorie a fost unul dintre esecurile cele mai mari, alaturi de cea de 4 de la turism, care s-a lasat cu mustrare in fata clasei.

Inca ceva! Recent, avusese loc o cearta intre doamna profesoara Cristina si cativa elevi din fosta sa clasa. Bineinteles ca a trebuit sa ia toate orele de la noi pentru a-si completa mai apoi norma; asa s-a ajuns sa o avem drept profesoara la toate cele trei module incluse in domeniul turismului... Asta nu putea fi bine. Noile materii nu ma incantau mai deloc. Erau monotone. Nimic nu iesea din tipar.

Se adunau mustrarile pentru anumiti colegi, rasfrangandu-se si asupra celorlalti din clasa care nu aveau neaparat o vina. Nu mai aveam biologie, fizica, chimie... Incepuse sa mi se faca dor de ele. Din ce in ce mai mult, cu fiecare tema pe care o primeam, realizam ca locul meu nu era acolo. "De ce, mama, nu m-ai lasat sa merg la o alta scoala?" intrebam in sinea mea. Stiam ca daca ii mai pomeneam de transfer, va fi tipat la mine. Ma saturasem de conflicte, deci am spus... sa o las balta, pentru ca asa era mai bine.

Lunile au trecut astfel. Luni in care ma legasem sufleteste de toti cei dragi. Am ajuns la perioada de practica; inca o schimbare fata de ceilalti ani a fost faptul ca aveam doua perioade de practica de-a lungul unui an, fiecare de cate doua saptamani, intr-o agentie de turism la alegerea noastra. Au aparut bineinteles... si temele, alte poveri pentru mine. Le-am rezolvat intr-un final, primind nota maxima. Am fost fericita ca am putut merge la practica cu Amaya si alte doua colege, si nu a mai fost nevoie sa ii indur criticile strambe lui Hatsu.

Cu putin timp inainte, aflasem de la Shizuka si noile ei prietene, Airi si Ayume, despre un anime nou care mi-a atras atentia, fiind cu vampiri. Iubeam vampirii, si evindent, m-am lasat captivata de el. Se intitula "Diabolik Lovers" si este cauza principala pentru care am primit o nota amenintator de mica in teza de la limba romana, spre dezamagirea doamnei profesoare. Daca ar fi sa privesc in urma, as realiza ca acum accept cu mult mai multa usurinta notele mici decat in alte dati. "Mi-am coborat standardele?" m-am intrebat. Nu. Imposibil, a venit imediat raspunsul. Numai ca... mintea mea tanjea dupa altceva decat monotonia de la scoala acum. Aceasta schimbare avea sa fie analizata in detaliu si regretata amarnic mai tarziu, pentru ca nu voi mai avea puterea sa ma intorc la copila constiincioasa din trecut.

Lumi DiferiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum