Master (Suho/Baekhyun)-Completa

∆1∆

     Totul era întunecat în calea ei. Nu putea distinge nimic în afara câtorva sunete cunoscute. Alerga prin pădure, inconștientă de ce va urma să privească și ce impact major va avea în existența ei. Pădurea devenea din ce în ce mai înfricoșătoare pentru ea, o fetiță de 13 ani. Copacii arătau asemănătoari unor umbre demonice și orice frunză căzută părea o bucățică ruptă din iad adusă pe pământ.

     Accidental, călcă pe o creangă putredă, împiedicându-se. Se murdărise din cap până în picioare dar nu îi păsa nici măcar un pic. Zări o lumină puternică la câțiva metri distanță și imediat se mobiliză până acolo. Când ajunse în acel foișor retras înțelese că viața ei nu va mai fi niciodată cum a fost.

     Își privea cu teroare unicul tată cum era bătut de un bărbat până când nu mai avea putere nici să respire. Nu arăta pic de milă în loviturile sale fatale fapt ce o îngrozea pe micuța roșcată. Roba lui era sfâșiată, fața plină de vânătăi și buza spartă din care firicele de sânge se prelingeau pe bărbie.

-Ăsta este sfârșitul pentru tine. Se auzi vocea groasă a șatenului.

     După ce rosti acele cuvinte apucă un bidon cu benzină și o turnă împrejurul trupului inert. Un singur foc fusese de ajuns ca un triunghi înscris într-un cerc să îi împrejmuiască corpul.

-Adio, prietene. Arzi în flăcările iadului.

***

  Era o zi obișnuită de duminică pentru familia Smith. Irene, Jordan și mama lor, Amanda se pregăteau să meargă la biserică.

    Roșcata se trezi destul de buimacă și își făcu un duș rapid înainte să îmbrace rochița neagră și pantofii fară toc în aceleași tonuri. Își prinse coama de foc într-un coc strâns la spate și se privi în oglinda, verificând fiecare detaliu al aspectului ei. De mică a fost o persoană credincioasă, probabil din cauza tatălui său care a fost pastor dar și al mamei care respecta cu strictețe legile divine.

     Pe de altă parte, fratele ei, Jordan se putea intitula ,,opusul" ei. Aveau un stil extrem de diferit din toate punctele de vedere, concepții asupra vieții sau aspectul fizic.

-Jordan, mai ai?

-Ies imediat, surioară.

     Peste  cinci minute blondul ieși îmbrăcat într-un tricou negru cu un craniu pe el, pantaloni de piele rupți în genunchi la care atârnau două lanțuri și nelipsiții cercei din ureche. Părul îi era răvășit în toate direcțiile posibile și puteai jura că nu are mai puțin de 20 de ani. Își adoptă caracterul șmecheresc și i se alătură surorii sale, gata să meargă la biserică.

-Jordan, ce Dumnezeu porți?

-Ă... haine.

-Haine? Alea sunt niște cârpe pentru oamenii străzii nu pentru casa Domnului.

-Mamă, am mai vorbit despre asta. Așa sunt eu, trebuie să mă accepți.

-Dragule, te iubesc dar nu cred că tatălui tău i-ar fi plăcut să te afișezi la slujbă cu un cap de mort pe tricou.

-Tata spunea că Dumnezeu ne iubește oricum și oricine am fi.

     Femeia oftă învinsă și își focusă atenția pe roșcată. De ce nu putea să semene și Jordan cu ea? Atât de cuminte, ascultătoare și respectoasă. El era un răzvrătit căruia nu îi păsa de nimic în afară de el. Din fericire, avea o slăbiciune pentru Irene și asta o bucura oarecum deoarece ea era singura ce îl putea stăpâni.