Master (Suho/Baekhyun)-Completa

∆6∆

Inocență. Aceasta era cea mai atrăgătoare valoare morală pe care șatenul o aprecia pe lângă frumusețea indiscutabilă a roscatei si fara sa ii pese, cu o seara in urma, i-a luat virginitatea fara sa arate vreun strop de mila.

O lumina fada patrundea prin geamul securizat cu gratii de metal ruginite. Irene inca era legata de maini si picioare, exact in aceiasi pozitie in care satenul o lasase. Asternuturile erau patate de sange uscat si vatul isi facea de cap in camera racoroasa, fortandu-i o cutremurare a fiintei din cauza frigului.

Cand si-a revenit in simtiri, fata incepu sa planga. Imagini cu JoonMyun atingand-o, sarutand-o si gemandu-i numele i se derulau pe retina, facand-o sa se zgribuleasca mai tare pe salteaua incomoda. Se simtea vlaguita de puteri, partile atacate noaptea trecuta o dureau ingrozitor si pielea patate cu vanatai era acum de gaina, incercand sa supravietuiasca taisului aprig al atmosferei racoroase de toamna. Voia sa se miste dar lanturile uzate ii strapungeau incheietura, cateva picaturi de sange prelinse pe locul venelor infricosand-o pe saraca roscata. Trebuia sa stea cuminte si sa se roage ca satenul sa o elibereze.

Atat de naiva incat s-a lasat pacalita si a ajuns sa fie violata de cel mai bun prieten al tatalui sau. De ce? De ce tocmai ea? Cu ce ii gresise incat sa-l determine sa-si bata joc in asemenea hal de ea?

Usa se deschise incet, un scartait acut penetrandu-i timpanele sensibile. Era el. Purta o camasa neagra, niste pantaloni eleganti de stofa conici si un ranjet asemanator unui criminal ce isi soarbe prada din priviri. Ii zambi frumos, de parca nimic nu s-ar fii intamplat acum cateva ore si s-a apropiat incet, determinand-o sa se smuceasca mai tare in stransoarea lanturilor.

-Buna dimineata, frumoaso. Sper ca ai dormit bine. Spune si se aseaza pe marginea patului, mangaindu-i obrazul fierbinte patat de siroaie de lacrimi.

-Nu-nu ma r-rani, t-te rog. Ganguri ea incercand sa-si pastreze cumpatul in fata violatorului ce il credea acum cateva ore unul dintre cei mai buni oameni din viata ei.

-Crezi ca te voi rani, Irene?

Fata ezita sa isi adune puterile pentru un raspuns afirmativ asa ca doar dadu din cap, sperand ca gestul savarsit sa nu-l enerveze pe JoonMyun. Il privea terifiata cum se deplaseaza de pe locul initial si scoate o cheie din buzunarul stang al pantalonilor, scapand de lacatul micut ce tinea lanturile incatusate de pielea sa catifelata. Cand s-a vazut in sfarsit eliberata, primul lucru facut a fost sa-si maseze incheieturile si gambele ce capatasera deja o autentica culoare verde-vinetiu. Suspina cu dintii inclestati cand sangele a inceput sa-i curga din nou prin locurile sugrumate, tasnind intr-o cantitate semnificanta de-alungul bratului.

-Vezi ce se intampla daca nu esti cuminte? Acum ca te-am dezlegat, stai aici si nu incerca sa scapi daca tii la pielea ta, m-ai inteles?

Pret de cateva secunde, satenul s-a facut nevazut din acea inchisoare. Roscata isi musca buza stresata, sperand ca barbatul sa nu apara pe usa aceea blestemata cu ganduri asemanatoare celor de aseara. Nu doar trupul, cat si sanatatea sa mentale suferise un abuz teribil iar faptul ca este prinsa intre patru pereti nu ii dadea nicio sansa de scapare sau macar speranta sa gaseasca o solutie si asta -o macina pe interior. Cum putea fii atat de credula incat sa se astepte ca Suho sa-i zica cine si de ce l-a omorat pe tatal sau.

-Tata...Sopti si se ghemui in pat, cu genunchii la piept. Daca ma auzi, te rog, ajuta-ma. Ajuta-ma sa scap de omul asta, ajuta-ma sa supravietuiesc si iti promit ca voi veni la tine doar te rog..ajuta-ma.

Rugaciunile ei insa au fost rasplatite cu un barbat parsiv ce tinea o tava pe care o bucata modesta de paine si un pahar de apa erau plasate.

-Ar trebui sa mananci ceva. Vreau sa ai energie pentru ce urmeaza.