Master (Suho/Baekhyun)-Completa

^14^

Cerul era negru, luminat de cateva fire violente de electricitate care decideau sa bage in sperieti oamenii cu inima slaba si sunetul pierdut al tunetelor furioase ce animau cadrul desprins din filmele de groaza.

JoonMyun statea neclintit pe scaunul lui din piele neagra si chiar daca i-ar fi placut sa spuna asta, vinul nu mai avea gustul de alta data. Trecuse atata timp de cand nu se mai gandise la Baekhyun si Irene. Oh, Irene, acea roscata care ii marcase anii de tinerete brunetului ce parca nu se mai terminau. Dar nu, niciun semn al trecerii veacului nu se zareau pe chipul lui. Niciun rid, nicio linie de expresie sau un fir alb. Timpul statea in loc pentru JoonMyun dar poate ca asta se datora faptului ca imbratisase pe deplin latura lui ascunsa. Nu mai exista nicio bucatic ramasa din vechea persoana. Acum era Suho. Iar Suho voia razbunare.

Statea si priveam cum fulgerul despica vazduhul negru in doua si nu putea decat sa zambeasca la vederea magnifica a naturii nimicind si ultimul strop de speranta a umanitatii. Sfarsitul era aproape, iar gustul sec al vinului nici nu se compara cu satisfactia ce o va simti in curand.

***

Young Jae inchise cartea de matematica, reusind sa termine ultima problema din tema pentru ziua urmatoare. Oricat de obositoare ar fi, stia ca matematica este o materie ce ii va folosi in viata si cu timpul se obisnuise. Ba chiar ii placea sa infrunte provocarile unei ecuatii mai dificile.

In fiecare noapte, dupa ce era sigur ca totul era pregatit pentru urmatoarea zi de scoala, isi aranja frumos ghiozdanul si il punea in dreptul patului, asezandu-se in genunchi, cu fata spre geam. Avea obiceiul sa se roage la Dumnezeu, sa-I multumeasca pentru ca el si parintii lui sunt sanatosi si fericiti. Si rareori mai cerea un mic ajutor la vreun test ce urma sa il dea.

Baekhyun il privea in tacere, nedorind sa il intrerupa. Se bucura ca fiul lui este atat de credincios, contrar perceptiei sale despre credinta din ultimii ani. JoonMyun cu siguranta ii slabise, daca nu anihilase si ultimul strop de credinta al satenului.

Nu incetase sa creada in Dumnezeu dar pur si simplu se rezuma la faptul ca nimeni, in afara de propria-i persoana, nu era in stare sa ii poarte de grija. Crapatura usii era putin mai mare in acea seara iar Baekhyun se intreba cum de Young Jae nu era speriat de vremea dezastruoasa. Pana si Irene se ghemuise sub o patura groasa in asteptarea sotului sau pe canape. Cand baiatul in sfarsit se bagase la somn, satenul a inchis usa. Avea un sentiment ca ceva nu era in regula dar hotarase se lase totul in seama furtunii.

Cand se intoarse in sufragerie, roscata scoase jumatate de cap, intampinandu-l cu o privire tematoare. Spre nenorocul lor, curentul tocmai cazuse si singura sursa de lumina provenea de la telefonul lui.

-S-stai, nu ma lasa singura. Se planse roscata infofolita pana in gat.

-Ma duc sa-l verific pe Young Jae si revin.

Irene aproba tematoare si isi ghemui genunchii la piept. Noaptea nu prevestea nimic bun.

Ajuns in camera baiatului, Baekhyun il vazu treaz si agitat. Ochii ii erau inlacrimati si suflul greu. Satenul se apropie rapid, luandu-l in brate.

-Young Jae, ce se intampla? Il intreba alarmat.

-T-tati...

Vocea copilului se pierduse incet printre tunete si suspine. Avusese un cosmar. Un cosmar in care un strain cu par negru si piele alba il rapeste de langa parintii lui. Satenul ramase socat de cuvintele rostite cu atata teroare de catre fiul sau. Existau locuri ascunse in mintea baiatului pe care nici macar Baekhyun nu le cunostea. Iar lucrul asta il speria mai tare decat orice altceva. Lacrimile nu incetau sa curga, fapt ce il determinase pe barbat sa il ia in brate si sa mearga asa pana in bucatarie, unde se afla o lumanare uitat de la o cina ce se presupunea a fi fost romantica. Cu o mana tinandu-l pe micut si cu alta lumanarea, cei doi s-au refugiat alaturi de Irene in sufragerie. O patura, trei suflete si o lumanare ce picura ceara galbuie din cand in cand. Un demon insetat de razbunare cu buze acre ca strugurii striviti intre colti.