Master (Suho/Baekhyun)-Completa

^12^

Doi ani trecusera de atunci. Baekhyun si Irene au inceput sa dea frau liber sentimentelor iar asta nu putea fi decat o veste buna pentru toti, mai ales ca propunerea satenului de a-si petrece restul vietii impreuna a fost intampinat cu un raspuns afirmativ si un zambet extrem de larg pe buzele fetei. Totul parea desprins dintr-un vis, linistea mormantala venita dupa furtuna se simtea ciudat dar nu intr-un mod neplacut.

Primavara era in floare iar cantecul cocosului mandru le-a dat semnalul celor doi ca cea mai importanta zi din viata lor sosise. Roscata s-a trezit somnoroasa si si-a frecat ochii, realizand ca in mai putin de sase ore avea sa-i jure credinta vesnica iubitului ei. S-a ridicat din pat si a parcurs jumatatea de metru ce o despartea de fratele ei inca adormit. Suvitele blonde erau imprastiate pe suprafata moale a pernei si o dara subtila de saliva se odihnea in coltul gurii, facandu-l sa para unul dintre acei copii care nu pot dormi decat cu un pahar de lapte inainte de culcare. Poate ca fetele din sat il considerau atragator dar pentru ea va ramane mereu Jordan, fratele ei nebunatic si protector. Nici el nu se obisnuise inca cu toate schimbarile, cu plecarea surorii sale cu un alt barbat si stia ca ii va fi greu dar trebuia sa accepte situatia.

Irene si-a trecut mainile prin parul lui ciufulit si el a deschis ochii, zambind la vederea celei mai frumoase fete.

-Buna dimineata! Ii ura fata.

-Neata.

S-a ridicat in capul oaselor si si-a trecut mana prin par, privindu-si oarecum debusolat sora.

-Ce este? L-a intrebat si daca mandria lui de barbat nu l-ar fi impiedicat, ar fi izbucnit intr-un plans sanatos chiar in acel moment.

-Nimic. Doar ca ... azi te casatoresti ...

Roscata isi astampara chicotul si i-a luat mana mare intr-a sa, strangand-o.

-Si nu vei mai fii aici. De mic am fost invatati sa fim impreuna, stii? Ma tem ca Baek nu va fi in stare sa te protejeze asa cum am facut-o eu pana acum.

-Inteleg ca mutarea la oras este ceva nou si o sa-mi lipseasca locul asta dar cred ca Baekhyun a dovedit deja ca poate sa-mi poarte de grija, nu crezi?

Blondul nu isi dorea sa accepte asta desi Irene avea dreptate. Baekhyun era mai mult decat capabil sa o tina in siguranta si asta il ofensa, caci se simtea inutil dar stia ca prietenul lui cel mai bun a fost destul de curajos sa o salveze din ghearele lui JoonMyun acum doi ani si ar mai face asta de mii de ori daca acel nemernic s-ar intoarce.

-Doar promite-mi ca o sa mai vii pe aici, bine ?

-Iti promit.

Irene i-a zambit si l-a tras intr-o imbratisare frateasca care avea sa-i lipseasca in viitor.Cu greu isi abtinea lacrimile si stia ca trebuie sa fie puternica pentru Jordan, pentru Amanda si mai ales pentru ea si viitorul ei sot.

Dupa inca cateva minute emotionante frate-sora blondul s-a retras, lasand-o sa se pregatesca. S-a ridicat si s-a indreptat spre dulap, unde rochia-i alba de mireasa se aseza frumos pe umeras. Era simpla, din dantela alba si cu maneci lucrate fin in material satinat. Si-a pus-o pe langa corp si a inceput sa se invarteasca in camera, imaginandu-si cum avea sa danseze alaturi de alesul inimii cand Soarele va apune. Si-a facut o baie, s-a uns cu uleiuri fine de levantica si iasomie si si-a imbracat rochia, defiland in fata mamei si a catorva prietene din sat ce au ajutat-o sa se pregateasca. Parul rebel si roscat a fost strans intr-o coada impletita pe o parte si in loc de coronita obisnuita ea avea una de flori, aceleasi flori micute care se regaseau si in buchetul ei.

-Esti asa frumoasa ! O complimenta mama ei in timp ce ii punea la gat lantisorul cu pandantiv daruit de sotul ei acum douazeci de ani, cand s-au casatorit. Michael ar fi fost mandru de tine. Facu o pauza si isi aduna gandurile, devenind brusc melancolica. Acum esti pe cont propriu si trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca nu vei mai fii prin preajma, nu?