Master (Suho/Baekhyun)-Completa

^ 15^

Baiatul inghiti in sec, evitand sa-si priveasca parintii in ochi. Cum putea indrazni sa faca asta cand tatal lui ii arunca una dintre cele mai dezamagite expresii. Lacrimi i se adunau in coltul ochilor pe masura ce secundele tacute treceau iar el nu facea altceva decat sa se intrebe cat va mai dura acel sentiment crunt.

Rusine, asta simtea el. Baekhyun isi clatina capul, nestiind ce sa faca in vreme ce Irene ii arunca o privire apologetica. Desi se astepta ca mama lui sa fie ceva mai suparata, micutul se inselase.

-Imi pare rau. Murmura, atintindu-si tatal cu privirea.

Baekhyun ofta. Pana la urma era prima lui abatere si asa sunt copii, mai ales cei de varsta lui. El era un caz special, fiind cuminte si studios dar oricine are nevoie de cateva clipe de libertate. Ar trebui sa fie mai intelegator cu el, concluziona satenul si se ridica din locul unde statea, venind spre el. Cu o privire blanda si un zambet sters, acesta ii mangaie capul si ii spuse:

-E in regula, Young Jae. Stiu ca nu ai vrut sa faci nimic rau.

Baiatul isi trase nasul in timp ce tatal sau ii sterse lacrimile.

-Nu mai plange, bine? A trecut.

-D-dar nu sunteti suparati pe mine?

-Nu suntem doar ca ne-am speriat. Nu iti sta in fire sa faci chestii atat de ... spontane. Data viitoare cand nu te simti bine doar spune-i cuiva de la scoala si voi veni sa te iau, ok amice?

-Bine tati.

Baekhyun ii ciufuli parul iar  micutul nu putu decat sa zambeasca timid si sa le multumeasca parintilor sai pentru intelegere, urmand sa-si petreaca mai bine de doua ore in camera sa cu nasul cufundat in carti. Cel putin asa se presupunea caci satenul isi petrecuse timpul de studiu desenand un simbol destul de ciudat. Un triunghi inscris intr-un cerc cu susul in jos. Era ciudat pentru ca niciodata nu vazuse acel simbol dar simtea nevoia sa il faca vizibil, sa-l puna pe hartie.

Cand ceasul arata ora sapte seara, Irene scotea friptura din cuptor si Baek savura primele minute ale unui meci important de fotbal. O seara tipica in familie. Singurul lucru diferit era ca un musafir avea sa ii onoreze cu prezenta. Oh Sehun, un tanar de douazeci si trei de ani ce locuia alaturi urma sa cineze cu familia Byun, invitat bineinteles de partenerul sau in materie de fotbal.

Doua batai in usa se auzira iar Baekhyun ii deschise imediat, dand mana cu amicul sau.

-Hei, intra. Il indemna si Sehun ii intinse o punga cu o sticla de bere si una de suc de portocale.

-Sa inceapa distractia! Spuse blondul in gluma si isi facu loc la  masa din bucatarie unde Irene abia terminase de aranjat mancarea.

Il saluta politcos iar acesta ii multumi pentru ospitalitate, compimentandu-i mancarea.

-Totul arata delicios! Se vede ca esti o bucatareasa priceputa.

Roscata se imbujora si puse ultimul pahar pe masa, urmand sa-si strige fiul.

-Jae! Cina este gata!

In mai putin de doua minute satenul aparu, zambindu-i barbatului.

-Hei Jae, ce faci?

-Buna Sehun, sunt bine, multumesc.

Inainte de fiecare masa, Irene isi exprima dorinta de a face o rugaciune, lucru care nu era tocmai pe placul lui Baekhyun dar cu care se obisnuise. Datorita faptului ca masa avea patru locuri, Irene si Young Jae stateau fata in fata cu Baekhyun si Sehun, pozitionarea dandu-i satenului oportunitatea sa observe un lucru destul de ciudat. De obicei, fiul sau era cufundat intr-u totul in rugaciunea din timpul mesei. De data aceasta baiatul se juca absent cu degetele, ignorandu-si complet mama si facandu-si tatal sa se intrebe daca ceva era in neregula cu el. Ceea ce nimeni nu apucase sa vada era ranjetul lui Sehun, atat de suspicios si ascuns.