Master (Suho/Baekhyun)-Completa

^Epilog^

In ultima vreme comportamentul lui Young Jae se schimbase radical, ceea ce ii ingirjora pe Baekhyun si Irene. Copilul lor de acum cateva saptamani era de nerecunoscut. Aproape in fiecare seara se certa cu ei, la scoala se batea cu cei ce se luasera de el si notele de zece erau acum numai o amintire din carnetul cu invelitoare albastra. Sa nu mai vorbim de felul in care isi trata parintii. Le vorbea urat, ii ignora si mereu era ceva ce nu ii convenea.

Poate ca era vina lor, poate ca ii acordase prea multa libertate baiatului dar chiar si asa, caracterul sau se modificase radical si niciunul din ei nu stia care era cauza. In putinele seri in care Young Jae alegea sa se inchida in camera, refuzand contactul cu orice membru al familiei, Irene statea pe canapeaua din living si plangea, isi plangea sufletul pentru ca nu stia cu ce gresise de fiul ei ajunsese in acel hal. Baekhyun, fiind, sau presupunand ca el este cel puternic, incerca sa o linisteasca. Sa o incurajeze. Sa ii spuna ca nu era vina ei, nici a lui dar in interior, barbatul purta un sentiment aprig de vinovatie.

Doar o anumita persoana zambea cand ii auzea suspinele prin geamul subtire. Sehun. De la bun inceput misiunea lui fusese aceea de a-i supraveghea pe cei trei, in special pe baietelul cu noua sa atitudine.

***

Intr-o seara tarzie de septembrie, cand frunzele cazute nu-si mai avusera locul pe cimentul noroios si vantul  taiase rasuflarea mai tare decat o lama ruginita oricarei fiinte din natura, Young Jae avuse o cearta urata cu tatal sau. Zeci de reprosuri din partea amandurora, cuvinte grele si multe lacrimi din partea roscatei care nu putuse sa faca altceva decat sa priveasca cum familia ei perfecta sa destrama. Iar intr-un moment de disperare, in care venele de pe gatul lui Baekhyun mocneau si ochii baiatului erau plini de ura pentru omul ce il crescuse, Young Jae fugi in camera, trantind usa in urma sa. Irene vruse sa intre dar cheia rasucita in broasca ii oprise orice intentie de pace.

-Lasa-l. Ii spuse Baekhyun sotiei sale. Poate asa ii vine mintea la cap.

Intr-adevar, creierul lui nascocise ceva ce nimeni nu s-ar fi asteptat. In miez de noapte, cand parintii lui dormeau dusi si cateva felinare vechi mai luminau cartierul, Young Jae decise sa fuga de acasa. Fara sa ia in considerare distanta de la geamul sau pana la sol, sari si incepu sa alerge pe strada ca bezmeticul. Sehun il vazu din intuneric, ochii sai transformandu-se in doua sfere de foc, pupile din lava incinsa prin care JoonMyun isi observase atent tinta.

Sehun era ajutorul lui Suho, ochii si urechile lui. Cineva ce putuse sa se infiltreze din interior in casa dusmanului sau de moarte. Cineva slab de inger pe care a pus gheara imediat. Iar in momentul in care satenul pasise pe o alee mai intunecata, domnul J isi facuse subit aparitia in fata unui stand de ziare inchis.

-Young Jae? Barbatul se prefacu surprins. Ce faci singur la ora asta?

Baiatul isi plecase capul in jos, evitandu-i privirea. Stia ca nu avea sa primeasca o mustrare dar o particica din el nu putuse sa il priveasca in ochi.

-Am ... plecat. Spuse si isi stranse pumnii. Nu ii mai suportam.

Brunetul nu facu altceva decat sa ranjeasca.

-Nu ai unde sa te duci, nu?

-Nu...

-Atunci vino la mine. E o casa mica dar e primitoare, o sa iti placa.

Young Jae accepta imediat. Exact ca acum cateva saptamani, ii apucase mana cu incredere deplina si se lasase orbeste condus de JoonMyun. Au mers, au mers si au mers pana cand picioarel copilului cedesera si barbatul se oferise sa il care in spate pana acasa.

-Dormi. Ii spuse, nu, mai mult ii porunci si satenul isi rezemase capul pe umarul sau, adormind.

***