Master (Suho/Baekhyun)-Completa

∆8∆

Intunericul este de cele mai multe ori o perdea de ceata neagra, o negura infinita proiectata pe retina oamenilor sau o adevarata conditie psihica cu care majoritatea s-au confruntat la un moment dat in viata. El este acel lucru care in anumite situatii ne linisteste, conferindu-ne o stare de pace sufleteasca dar desigur ca mai exista si cealalta varianta, mult mai comuna pentru fiintele umane. Niciodata nu vom putea accepta realitatea zilelor actuale, cand Iadul propriu-zis este gol, trimitand demonii pe Pamant pentru a instaura ceea ce multi numesc Apocalipsa sufletelor. Poti sa vezi intunericul? Poti sa vezi creaturile satanice subordonate lui Lucifer? Exact. Intunericul nu are o definitie anume. El exista in absenta luminii dar nu poate fi explicat. El apare cand totul a disparut, cand nimic nu mai este asa cum era inainte. Intunericul este nimic ... dar el intruchipeaza absolutul.

Acestea erau doar cateva din gandurile ce probabil il caracterizau pe JoonMyun. Era un nyctophob convins inca din clipa descoperirii lui. Statul ore in sir pe un fotoliu din piele centrat in mijlocul unei odai claustrofobe, unde nicio raza de soare sau licar de bec nu patrundea, barbatul isi inchina timpul liber sinelui incontestabil ce poseda o abilitate nefireasca in gestionarea monstrilor din creierul sau. Atatea ganduri negre, atatea zambete sadice si atatea vorbe sagetate cu pericol incat este de mirare ca sanatatea sa mintala inca nu a fost pusa sub semnul intrebarii. Traia dupa un singur principiu: Niciodata sa nu depinzi prea mult de cineva. Pana si umbra ta se rasfira cand Luna ii ia locul Soarelui.

Asa cum si el a realizat, singurele slabiciuni ce nu le putea tine in frau erau atractia aproape bolnava pentru Irene si alte mici maruntisuri ca tigarile, bautura, prafurile albe si armele cu un anume tais decorat in zimti de argint. In realitate, el isi separa fiinta umana de demonul interior reusind sa isi controleze destul de bine cele doua personalitati. Nu era de mirare ca satenul il considera bipolar, starea lui se schimba in fractiuni infime de secunda trecute cu viteze anormale.

In acea noapte, cand Luna a ajuns intr-una din cele mai magnifice faze ale sale, fiind complet expusa privitorilor, Baekhun avea sentimente contradictorii cu cele normale la Luna Plina cand oamenii sunt fericiti iar acest corp ceresc iese in avideta printre restul stelelor, cometelor si satelitilor. Nu trecuse mai bine de trei ore de cand inchisese ochii ca imaginea lui Suho pedepsind-o pe roscata deja i-a acaparat subconstientul. Lumea viselor era pe cat de fantastica si ingrozitoare pe atat de reala. Un film de groaza proiectat intr-o lume a irealului fictivului avea radacinile adanc fixate din fantasmele inchipuite traite de roscata. Nu o vazuse cum este torturata sau chinuita dar mai mult ca sigur barbatul nu o tinea in puf, cu pahare nenumarate de sampanie si mancaruri dintre cele mai apetisante.

Perna imaculata era acum patata cu picuri de transpiratie ce se rostogoleau rapid pe fruntea lui incinsa, buzele de obicei rozalii devenisera uscate si pale cu o urma subtila de saliva in coltul stang iar pumnii sai inclestati in patura veche umpluta cu puf era aproape sa cada, dezvelindu-i pielea alba si transpirata din cauza cosmarului ce tocmai il avea.

*

-Nu! Te rog, nu din nou! Implora ea, simtindu-i buzele peste sani.

-Taci naibii din gura daca nu vrei sa sfarsesti injunghiata in mijlocul campului!

-JoonMyun...te rog, m-ma doare...

-Ai grija ce scoti pe gura pentru ca asta nu este nimic pe langa ce urmeaza. A spus si a patruns-o brutal, nimicindu-i interiorul in cel mai groaznic mod.

Fara sa arate pic de mila, isi facea de cap in interiorul ei, aplicandu-i din cand in cand cate o palma peste obrajii inlacrimati.

-Oh, Irene, nici nu stii cat de mult iti ador corpul.

*

Acel vis infricosator l-a determinat sa se trezeasca intr-un suflet, aruncand primele haine gasite pe trupul lui golas si alergand disperat pana la resedinta lui Suho. Geamul cu gratii ruginite i-a captat imediat atentia satenului, reflexe aramii contrastand cu lumina translucida a Lunii. Acolo era ea si trebuia sa dovedeasca asta.

Ziua urmatoare, insistentele sale adresate politiei s-au inmultit, astfel obtinand o perchezitie asupra casei.

-De data asta te-am prins nemernicule. Gandi el in timp ce cobora din masina politiei.

Sirenele rosii-albastrui erau vesnic acompaniate de acel sunet enervant care niciodata nu avea sa anunte lucruri bune. Era asemeni unui strigat de razboi ce indemna luptatorii sa se avante pe front.

Intre timp, cata vreme Baekhyun isi vizualiza dulcea izbutire, Suho ii aplica roscatei tratamentul crud cu care deja o obisnuise. Adevarul era ca satenul niciodata nu se temuse de consecintele faptelor sale. Desi nimeni nu putea dovedi asta era un lucru vizibil faptul ca el nu se incadra in tipologia obisnuita a oamenilor inzestrati de Dumnezeu sa duca invataturile divine mai departe. Dar cum satenii considerau asta un subiect tabu nimeni nu a avut indrazneala sa-l infrunte. Pana acum, cand pustiul obisnuit cu minte agera si curajul nebun adolescentin si-a luat inima in dinti si a pornit pe drumul demascarii raului.

-La naiba! A scuipat barbatul cuvintele ridicandu-se de pe trupul slabit al fetei.

Cu o viteza supraomeneasca si-a tras pantalonii de stofa neagra si camasa in acelasi ton pe el, luand-o pe Irene in brate. A lovit cu piciorul o portiune din peretele ingalbenit si un compartiment secret ce aducea mai mult a un dulap de lemn prafuit si-a deschis automat usile permitandu-i lui JoonMyun sa-i pozitioneze corpul vlaguit de puteri inauntru.

-Daca stii ce este bine pentru tine o sa-ti tii gura inchisa. A afirmat cu un ranjet dracesc pe buze, trantind cele doua usite care scartaiau.

Grabit, si-a masurat pasii apasati spre usa de la intrare ce fusese deja doborata de politisti invadandu-i spatiul personal.

-Ce se intampla? A intrebat calm, schitand o usoara falsitate in colturile gurii arcuite in sus.

Politistii nu i-au raspuns. Au inceput sa cotrobaie, verificand fiecare coltisor din casa dar nici urma de ea. Baekhyun era poate cel mai inversunat, daramand cateva obiecte scumpe detinute de saten. Frustrarea i se citea pe fata extrem de usor dar gestul lui, ticul mai exact, de a-si musca degetele il dadeau de gol. Dupa o ora intreaga de cautari nu gasise nimic. Oamenii legii plecasera deja, lasandu-i singuri pe cei doi.

-Cum naiba ai facut asta?! Stiu ca este aici cu tine asa ca mai bine mi-ai spune unde o tii!

-Pustiule, incepi sa ma enervezi. A pledat agresiv, stingand tigara in scrumiera invechita. Uita-te la tine, esti un slabanog manat de asa-zisa dragoste pentru ea. Chiar daca ar fi cu tine Irene nu te-ar vrea. Nu te-ar dori asa cum ma doreste pe mine. Nu ti-ar geme numele noapte de noapte si nu ti-ar saruta buzele cum doar ea stie mai bine. Ce poti tu sa ii oferi? O relatie esuata inainte ca macar sa inceapa? Pff trezeste-tela realitate, Baekhun! Nu ai fost in stare sa ai grija de ea inainte, ce te face sa crezi ca ai putea face asta acum?

-Nu stii nimic despre mine! Poate par slab dar pentru ea as fi in stare sa te omor.

-Sa ma omori? A ras el, luand un cutit mic de pe masa sin fata lui.

-Ia asta.

-C-ce?

-Ai zis ca esti in stare sa imi curmi viata pentru Irene, acum ai sansa sa o faci.

Mainile sale tremurau mai tare decat s-ar fi asteptat. Nu stia de ce dar o stare de nervozitate ii provoca un amalgan de sentimente contradictorii. Inima lui ii zicea sa o faca, sa il ucida dar vocea barbatului ce avea lama cutitului lipita de vena gatului l-a intrerupt.

-Daca o faci ... cum crezi ca o vei mai vedea vreodata?

-Nenorocit ... A murmurat cu respiratia taiata, impingandu-l pe jos.

Satenul a facut imediat contact cu podeaua rece, simtind un fior de durere strabatandu-i coloana pana in maduva oaselor.

-O sa vezi tu, data viitoare nu o sa te mai crut! A tipat iesind ca un fulger pe usa.

-Mai vedem noi.