Următoarea zi, roșcata se trezi cu o stare de spirit destul de mohorâtă. În ziua aceea se împlineau trei ani de când tatăl ei trecuse în neființă.
Nu avea cum să uite măcelul sumbru la care luase parte. Deseori avea coșmaruri sinistre cu acel bărbat misterios îmbrăcat în negru ce se pierdea în întunericul cerului. Nici măcar stelele nu au avut curajul să se arate, de frică că el le-ar fi trimis înapoi în abisul întunecat pe vecie.
Nu știa cine era sau ce dorea de la tatăl său dar un lucru era cert. Oricine ar fi fost, oricine a fost capabil de o asemenea monstruozitate omenească îi puse stăpânire pe suflet. Nu trecea o zi în care să nu îi apară în gânduri maniacul ucigaș si asta o facea mai vulnerabila decat era deja. Il simtea in camera desi era singura. Ii auzea rasul bolnav desi era liniste. In concluzie, ii patrunse in subconstient si se ancorase acolo cu lanturi fictive, in cele mai adanci cotloane ale mintii sale.
Se dase cu grija jos din pat, incercand sa nu-si trezeasca fratele cu zarva specifica ei. Intra in baie, pozitionandu-se in fata oglinzii in timp ce isi clatea chipul obosit cu stropi de apa rece. Minji ochii cand i se paru ca pe suprafata transparenta scria cuvintele ,,Lordul durerii te asteapata,,. Ingrozita, scutura din cap si mai arunca o cantitate semnificativa de apa, de data aceasta mult mai revigoranta. Scrisul disparuse, dar a fost inlocuit de acelasi simbol, un triunghi inscris intr-un cerc facut din sange ce se prelingea alene pe sticla uda. Din reflex arunca cu peria de par, transformand oglinda in zeci de cioburi ascutite, simbolul inca reflectandu-se in micile bucati.
,,Lordul Jashin te asteapta, Irene.''
Auzi fata, sangele inghetandu-i in vene. Lordul durerii? Jashin? Ce insemnau toate astea? Si mai important, ce legatura avea simbolul geometric cu ea?
Nu avea de gând să mai rămână în acel loc așa că își îmbrăcă rapid rochița neagră cu volănașe și își făcu drum în sufragerie, unde mama ei se perinda agitată așezând un platou cu gustări pe măsuța veche din mijloc.
-Mamă, ce se întâmplă? De ce ești așa agitată?
-Pastorul JoonMyun va sosi în orice clipă, scumpo.
-Pastorul JoonMyun? De ce?
-El va ține slujba pentru tatăl tău azi.
Aproba cu un gest rapid din cap si se grabi sa o ajute, in cinci minute camera fiind aranjata si totul pregatit pentru intampinarea barbatului. Un ciocanit puternic se auzi în lemnul vechi al usii, Irene fugind sa ii deschida. Ii zambi politicos si il pofti inauntru, luand loc pe fotolii.
-Bine ati venit. Ii ura femeia asezand o ceasca de cafea pe masuta din fata sa.
-Multumesc pentru prilejul acordat. Stiu cat de mult va lipseste, ca si mie de altfel. Am predicat cinci ani impreuna si ne apropiasem destul de mult. Este o onoare să îl comemorez pe Michael.
Irene isi pleca capul in jos, in timp ce mama ei continua sa discute cu JoonMyun pret de cateva minute bune, pana cand se retrase in bucatarie pentru prepararea altor gustari.
Acum erau doar ei doi, roscata jucandu-se absent cu degetele. Era oarecum stanjenita sa ramana doar in prezenta lui, diferenta de varsta fiind un principal factor ce contribuia la nesiguranta ei. Nu avea idee despre ce ar putea vorbi cu el asa ca prefera sa se afunde in tacere si sa-l astepte pe el sa deschida un subiect de conversatie, daca dorea.
Pe de alta parte, satenul dorea sa isi plimbe ochii pofticiosi de-alungul siluetei ei crispate, oprindu-se pe pieptul ascuns sub bucata ieftina de material, acoperita de pletele lungi si roscate. Avea un bust bine proportionat pentru o fata de doar 16 ani si picioare lungi si suple, ne-mai-vorbind de frumusetea faciala. Atat de matura fizic dar cu inocenta unei pustoaice proaspat intrata in generala. Zambi multumit cand fata se apleca sa-si procure un pahar cu apa de pe masuta, lenjeria ei facandu-i cu ochiul barbatului. Negru, asortat cu rochia. Frumos. Gandi si isi muta privirea spre ochii sai, vrand sa o intrebe cate ceva.
CITEȘTI
Master (Suho/Baekhyun)-Completa
FanfictionCurioșii mor repede, dar nimeni nu știe cât au fost torturați înainte