Master (Suho/Baekhyun)-Completa

∆9∆

Frica? Ce este frica cu adevarat? O teama de ceva nou, o groaza indubitabila in legatura cu ceva oribil cunoscut deja sau chiar comun noua. Starea de neliniște și de tulburare sufleteasca sau mintala provocată de un pericol care te amenință, de un rău care ți se poate întâmpla sau un lucru neprevazut? Asta ar fi definitia universala sar pentru roscata, groaza ei se rezuma la un singur nume: Kim JoonMyun. El era nebunul obsedat care i-a furat virginitatea, i-a patat mandria de fata, i-a acoperit trupul cu zeci de semne, vanatai si zgarieturi si probabil a impins-o spre prapastia sanatitii psihice si emotionale.

De ce a facut toate astea numai subconstientul lui stie raspunsul. Cata placere carnala i-a adus saraca fata ... era de mirare ca inca nu a cedat. Aproape de trei ori pe zi, cand satenului ii venea pofta de ea, experimenta una dintre cele mai ingrozitoare situatii din viata sa. Cum a rezistat atata timp? Se spune ca cei slabi au o inima de luptator iar cu siguranta roscata avea un suflet si o ambitie nebuna de a trai in acel cosmar real.

Era deja a douazeci si una zi cand Suho isi trata jucaria sexuala ca pe ultimul nimic existent. Mainile sale scrijelite de sange nu mai erau captive in acele catuse ruginite. Era o fata cuminte, respectandu-i strict ordinele barbatului. Desi niciunul dintre ei nu avea asteptari ca Irene sa aiba indrazneala sau vointa de a-si gasi puterile pentru a evada din inchisoarea ce i-a servit drept casa aproape o luna intreaga, ea inca spera la unica portita de scapare: cineva, oricine, care era in stare sa-i tina piept lui Suho si sa o salveze. Se simtea extem de mandru de efectul sau asupra roscatei neajutorate, gemetele de durere, lacrimile si suspinele alimentandu-i dementialitatea.

Dupa inca o partida dureroasa satenul si-a tras perechea de boxeri negri pe el, parasind val-vartej incaperea. Fata inghiti in sec, stiind ca o noua serie de lovituri cu biciul o asteapta. Si-a dus genunchii la piept, suspinand din cauza unui strop rece de ploaie ce a patruns printre gratiile metalice. Cerul incepuse sa se intunece, norii deveneau colorati intr-o nuanta subtila gri-petrol iar vantul anunta cum mijlocul toamnei isi intra in drepturi. Chiar daca iubea ploaia, singurul moment in care nu simtea singuratea, cand cerul plangea odata cu ea, acum totul era diferit. Nu era o ploaie obisnuita. Aducea mai mult a o vijelie iar acel strop care si-a facut loc pe trupul ei a fost cel mai curajos dintre miile de picuri de apa. Ceva avea sa se intample, presimtea asta.

Odata ramasa singura, a auzit o voce calma strigandu-i numele odata cu sunetul ploii.

-Huh?Cred ca innebunesc, incep sa aud voci. A murmurat ea strangandu-si genunchii la piept.

-Irene, eu sunt. A rasunat in ecoul pierdut vocea lui Baekhyun care indeparta cu grija gratiile fara sa faca vreun zgomot.

Cu o seara inainte venise si se ocupase de structura acelor barne de metal, facandu-i treaba mult mai usoara acum.

-B-Baekhyun? A inganat nevenindu-i sa-si creada ochilor. C-ce faci a-aici?

-Am venit sa te scot de aici. Doar mai rezista putin si vei fii in siguranta.

A intrat pe deschizatura improvizata si i-a vazut corpul golas cum se zbate sa nu-si dezvaluie tremurul.

-Ce ti-a facut nenorocitul ala?! A marait si si-a descheiat camasa albastra de denim, punand-o pe ea.

Fiecare semn ce se odihnea pe pielea-i de gaina il facea sa-si piarda mintile. Cum a putut sa ii masacreze trupul firav in halul acela? Cum a putut sa raneasca o fiinta atat de inocenta? Monstrul acela trebuia sa plateasca scump iar asta era o promisiune facuta de Baek nu doar pentru roscata cat si pentru el.

Dupa ce a ajutat-o sa se imbrace cu camasa sa i-a ridicat trupul pe pervazul geamului nu prea inalt, picioarele ei goale simtind acum racoarea libertatii exact in momentul cand pasii barbatului se auzeau vag indreptandu-se spre ei.

-Du-te iainte!

-Nu plec fara tine! A protestat, prinzandu-i bratul. E un monstru, Baek, nu te las aici cu el.

-Irene, acum ai sansa sa fugi. Fa-o pana nu se intoarce si amandoi vom avea de suferit!

Inainte sa-si dea drumul, i-a cuprins obrajii in palme, privindu-i expresia tensionata.

-Multumesc. A fost singurul ei cuvant inainte ca el sa-i mangaie obrazul vanat si sa-i depuna un sarut scurt pe buzele umflate.

Acum, problema era ca JoonMyun statea acolo, aproape dezbracat cu un ranjet malefic pe buze.

-Ce reuniune frumoasa ... ma dezgustati amandoi. A marait, surprinzandu-i pe cei doi in tandreturi.

De indata ce l-a vazut, satenul i-a acoperit ochii fetei, nevrand sa-l vada atat de dezbracat.

-Degeaba ii acoperi privirea. Nu doar ca m-a mai vazut inainte dar m-a si simtit. Complet. Afundat in ea. A pledat el calm, satisfactia citindu-se extrem de usor pe fata.

-Pleaca. I-a spus, sarutandu-i crestetul roscatei.

-Ai grija, Baek. L-a avertizat si a sarit de pe pervaz, alergand cat o tineau picioarele spre casa ei, lasandu-i pe cei doi sa faca ceea ce stiau mai bine. Lupta.

***

Intre timp, roscata ajunsese cu greu in locul ce acum cateva saptamani il numea acasa. Spre norocul sau ghinionul ei, mama sau fratele sau Jordan nu erau de gasit asa ca s-a dus drept in camera sa unde a ridicat jaluzelele. Fiind vecina cu Baekhyun spera sa vada macar o miscare, un semn ca este bine si ca JoonMyun nu i-a facut nimic dar in zadar a asteptat ea mai bine de doua ore caci tot ce observase era vuietul aprig cum ii deranjeaza perdeaua albasta din pozitia normala. Oare ce facea? Inca se lupta cu Suho? Daca era ranit sau mai rau ... daca l-a omorat? Zeci de ganduri negre i-au patruns in subconstient, facand-o sa verse cateva lacrimi pentru baiat, udand lemnul putrezit al pervazului. Tot ce a facut a fost sa o salveze din ghearele acelui maniac bolnav mintal punandu-se pe el insusi in pericol, nu trebuia ca el sa moara.

Nu ii pasa ca este plina de sange si transpiratie. Si-a dat camasa jos, punand-o cu grija pe pat si si-a luat o rochita bej incepand sa alerge iar spre casa blestemata. Se temea mai rau ca dracul de tamaie de ce avea sa gaseasca. Daca nu ar fi fost atat de credula incat sa vina cu el in acea noapte? Dar facuse asta pentru tatal ei mort, ucis chiar de saten. De ce nu putea fi o fata normala de 17 ani? De ce, pentru ca Dumnezeu pregateste razboinicii impotriva Raului de la varste fragede si chiar daca nu urma sa ajunga vreo sfanta slavita sau ceva, El sigur ii pregateste ceva special. Cum se spune, viata este ca un joc de sageti. O tragi inapoi ca mai apoi sa o lansezi spre tina. Asa era si cu ea doar ca inca nu avea capacitatea sa realizeze.

Praful uscat se ridica in atmosfera odata cu atingerea talpii pantofilor invechiti si parca totul se intorcea impotriva sa exact ca o forta magnetica ce o tragea inapoi. In ciuda faptului ca siguranta ei dispunea de intoarcerea acasa aceasta si-a continuat drumul anevoios pana a ajuns la casa satenului unde avea sa-l surprida pe Baekhyun in cea mai groaznica ipostaza de pana atunci. Legat de maini si picioare cu o franghie bine stransa, rezemat de perete intr-o pozitie verticala si cu abdomenul dezgoliit plin de rani proaspete, baiatul incasa jumatate din tratamentul cu biciul ce roscata l-a indurat pana in acel moment. Bicepsii ii erau incordati, dintii muscau disperati buza superioara si din cand in cand icnea minutios, suportand cu greu usturimea.

-Baek. A soptit cu fata plina de lacrimi si mana la gura pentru a bloca sunetele involuntare sa ajunga la urechile lui Suho.

Dupa aproape jumatate de ora in care ochii barbatului erau plini de straluciri diavolesti, zambete crispate si zumzete infundate de fericire si-a abandonat treaba, lasandu-l pe saten legat cu un zambet victorios in urma. Acelasi zambet prezent dupa fiecare viol ce o masacra pe satena.

-Te-am avertizat, Baek. Cand te joci cu focul este posibil sa te arzi.Cand te joci cu mine ma vei implora sa te trimit in flacarile Iadului.