Master (Suho/Baekhyun)-Completa

∆4∆

Soarele dimineții era neobișnuit de strălucitor pentru anotimpul tomnatic, însoțit de câțiva nori ici-colo ce ajutau copacii în umbra lor deasă de frunze uscate. Baekhyun pedala alert spre casa familiei Smith, convins de următoarea lui mișcare. Trebuia să vorbească cu Jordan neapărat și asta cât mai repede posibil. Acceleră ritmul și simți cum unghiile roșcatei îi străpung temătoare abdomenul, asigurându-se că nu va cădea din cauza vitezei excesive.

-Baek, o să cad. Îl anunță fata.

-Ține-te strâns de mine și nu o să cazi, ai încredere. Nu te-aș lăsa vreodată să pățești ceva. Bine?

Roscata aproba cuminte si isi odihni capul pe spatele satenului, inhalandu-i parfumul de scortisoara impregnata in camasa albastra. Rotile bicicletei ridicau in sus praful de pe suprafata acum uscata a ulitei intortochiate, facand-o sa rabufneasca intr-o sonata de stranuturi neindemanatice.

-Esti bine?

-Da, scuze. Din cauza prafului.

-Nu-i nimic. Uite. Spune și își scoate din buzunarul pieptului o batistă imaculată, cu inițiala sa imprimată pe colțul stâng al materialului fin.

-Mulțumesc.

Șatenul zâmbi în sinea lui și continuă să pedaleze, până ajunse acasă la Irene. Lăsă bicicleta sprijinită de gardul metalic, pătruns de rugina arămie a timpului și intră în casă însoțit de roșcată, salutând-o politicos pe doamna Smith. Merse în curtea din spate, unde Jordan stătea tolănit pe iarbă, încercând să deslușească formele neregulate ale ghemurilor de puf ce împodobeau bolta albastră cu note subtile de delicatețe. Se apropie încet de el, corpul lui modelându-se perfect lângă cel al blondului. Îi simțise de ceva vreme prezența dar nu zise nimic decât când simți că șatenul își pierde răbdarea.

-Ai de gând să îmi spui motivul pentru care ești aici? Întrebă Jordan degajat.

El se ridică în capul oaselor, adoptând o figură neobișnuit de serioasă.

-Vreau să vorbim, Jordan. E ceva important.

-Te ascult. Spune și își închide liniștit ochii, încercând să fie atent la prietenul său.

-Irene...ea...ce căuta la pastorul JoonMyun astăzi?

-Mama a zis că a dormit acolo.

-De ce?

-Voia să petreacă câteva momente singură cu tata. Și nu am împiedicat-o. Faptul că a înnoptat la Suho nu este un lucru neobișnuit. În definitiv, el și tata erau cei mai buni prieteni iar pe noi ne știe de când eram mici. Nu văd motivul de îngrijorare pe care îl susții.

-Nu am încredere în el, Jordan. Ai văzut cum o privește? Nu e normal.

-Exagerezi, Baek. Nu se uită în niciun fel, este doar în imaginația ta.

-Nu prea cred.

-E un om al Domnului, ce gânduri crezi că ar putea să aibă cu o puștoaică timidă ca ea? În plus, de ce ești așa suspicios și pornit pe el?

-Nu am un motiv anume. Doar...îmi pasă de ea. Voi sunteți prietenii mei cei mai buni și nu vreau să pățiți ceva rău.

-Stai așa, îndrăgostitule. Pe mine nu mă păcălești.

-Ce tot zici acolo, Jordan? Replica in defensiva Baekhyun.

-Este mai limpede ca cerul. Te-ai amorezat de ea.

-Amorezat? Glumești, sper. Nu simt nimic pentru ea în afară de o prietenie strânsă. Spune indignat de apelativul folosit de amicul lui.

-Cum zici tu, durule. Mai vedem noi peste ceva timp.