The Terrorist

Capitolul 8

       In mai puţin de două secunde omul era la pământ.Abbie cazand in genunchi incepand sa planga si sa dea cu pumnii in podea.  Se ridică repede în picioare şi aleargă spre tatăl iei care abia daca mai respira. Se aşează lângă el şi începe să plângă murmurând din 5 in 5 secunde "tată" . 

PERSPECTIVA ABBIE

 Ii asez capul tatalui meu la mine in poala, impletindu-mi mana cu a lui "Rezista tata" Soptesc printre lacrimi 

- Cheama salvarea, idiotule! Strig catre Justin cu ochii plini de lacrimi  

- In niciun caz. Știe cine sunt. Haide să plecăm. Spune el nepasator.

- Deja am facut-o. Mișca-te  spune și vine la mine luandu-ma de braț.  

- NU! Incep sa plang mai tare  si sa ma zvarcolesc.  Nu il las singur aici.

- Ba da. Spune Justin și mă ia pe sus ca pe un sac.

-Nu, lasa-ma jos. Strig catre el dandu-i cu pumnii in spate.

-Shh! Spune și imi da o palma peste fund.

    Ce e neinregula cu omu asta? Nu are pic de mila. Omoara oamenii cu sange rece si apoi pleaca. Trebuie sa scap neaparat de el. Daca cand il supar o sa-mi faca si mie asta? Nu vreau sa mor! Vorbea subconstientul meu.

- Dacă te mai zvârcolești mult îți dau iar palma, adaugă Justin și ranjeste  

-Macar omoara-ma si gata, scapi de mine!

 - Asta vrei adauga Justin? Bine atunci.

   Ma aseaza jos cu grija si isi scoate pistolul. Isi trozneste capul si indreapta arma spre mine.  Raman incremeinta de spaima . Inchid ochii si si imi las capul in jos , punandu-mi mainile la urechi.

  Aud o impuscatura dar nu ma nimereste. Deschid ochii si observ ca a avea arma indreptata in sus.

-Te mai chinui puțin... râde.

- Nenorocitule ! Strig .Întoarce pistolul spre mine și trage iar dar la câțiva milimetrii distanta de mine

- Noroc chior. Rânjeste.  

 -Hai, ridica-te Abb. Avem treabă. zice Justin calm. 

 *Din spate apare Mike* " Omoar-o odată..." zice plictisit. 

 -Vrei să ajugi tu în locul ei?  se uita zâmbind ironic la Mike.

- Treci in masina! Imi face semn cu pistolul in mana. Nu mai comentez nimic si ma urc in masina.

Justin il trimite pe Mike dupa niste bagaje care erau inaintru. Se intoarce repede si le arunca in portbagaj. Se urca si el in masina si pornim la drum .

  Imi asez capul pe geam continuand sa plang. Inca nu pot sa cred ca a facut asta... De fata cu mine.  Imi musc buza cu putere pentru a am abtine din a urla de durere. Asta doare. Doare foarte tare. Imi iubesc parintii mai mult ca orice. Mai bine muream eu in locul lui.

*

- Si, unde mergem acum? Intreb intr-un final spargand linistea. Imi trag nasul si astept raspunsul.

-Intr-un loc numai cu fete.  Râde Mike.

   Inghit in sec incepand sa ma gandesc la tot felul de chestii.

 Dupa 2 ore de mers ajungem la o casa imensa ca o gradina si mai mare. Mike opreste masina . Coboram toti. Justin ma ia de cot si ma duce taras pana inaintru.