Capitolul 21

1.1K 70 27
                                    


  Vantul ce adia imi amortea corpul, dar totusi o sursa de caldura care-mi facea corpul sa transpire oprea acest sentiment.Deschid ochii greoi si privesc in jurul la peisajul de dimineata. Focul era stins iar Justin era intins pe iarba tinandu-ma strans in bratele lui. Zambesc la aceasta imagine a noastra imaginandu-mi ca m-as putea trezi asa in fiecare dimineata. Imi scutur capul realizand ca astea sunt doar vorbe. Dau sa ma ridic cu grija din bratele lui ca nu cumva sa-l trezesc, dar mana lui mare imi apuca incheietura strangand-o slab.

 -Unde pleci? Mormaie avand ochii inchisi. Ma intreb daca el doarme vreodata, pentru ca e pe faza intotdeauna.

 -Voiam sa ma ridic pentru ca am amortit. Soptesc privind la corpul lui incolacit. Probabil el a inghetat de frig sa ma incalzeasca pe mine, ceea ce mi se pare foarte ciudat din partea lui. Mi se pare genul egoist si plin de sine.

- Vino aici. Ma trage inapoi si ma strange tare. 

 - Ar trebui sa plecam.. e destul de tarziu. Ma uit la el. Maraie si isi deschide ochii. 

 - Ai dreptate.. ofteaza si ma mangaie pe obraz. 

 - Unde mergem? Nu imi raspunde pentru ca in a doua secunda buzele lui sunt pe ale mele, devorandu-le. Imi plac atat de mult saruturile lui. Sunt dependenta de ele.

    Se opreste si imi da drumul, lasandu-ma sa ma ridic, apoi se ridica si el intinzandu-se. Cred ca este tot amortit. Isi da cu mana dreapta prin par si isi trage pantalonii pe el verificand daca pistolul e la locul lui apoi se uita prin jur atent.  

  -Trebuie sa gasim o masina ceva sa ajungem in oras. Apoi o sa ma ocup eu de restul. Mormai Justin avand inca vocea somnoroasa.

   Decid sa nu zic nimic si doar dau aprobator din cap. Pana la urma ce rost mai are? Ma las condusa de el, din nou. Ma apuca de mana tragandu-ma dupa el din nou pana la iesirea din padure.
    Poare avem noroc de data asta. Zic in sinea mea. Isi impleteste degetele cu ale mele si pornim drept in fata cu gandul ca am putea gasi ceva, orice. Pana si o bicicleta ar fii buna.  

  Stam pe marginea strazii si asteptam sa treaca vreun autoturism care sa ne duca pana la un hotel. Un Range Rover opreste in faţa noastra iar geamul fumuriu coboara pentru a il vedea pe propietarul acestei masini. Era un batrânel. Un chip cu riduri pe faţa şi parul alb ca laptele apare in fata noastra.

 - Aveti nevoie de ajutor?

 - Da. Ne puteti duce la cel mai apropiat hotel de aici? Intreaba Justin linistit. Mai linistit decat ma gandeam.

 - Urcati, tinerilor.  Adauga omul.

  -Multumim. Zic afisand cel mai dulce si bland sambet pe care l-am putut face. Batranelul ne deschide portiera din spate si intram pe rand.Ii arunc lui Justin o privire de "nu cumva sa faci ceva gresit" si privesc spre batranelul care ne-a luat cum porneste masina. 

-Sunt Roy. Spune zambind bland privind spre noi in oglinda. 

-Eu sunt Abbie, iar el e Justin. Ne prezint eu pe amandoi.

 -Cum ati ajuns pe aici, copii? Ne intreaba Roy facandu-ma sa-mi inghit cuvintele. 

-Ne indreptam spre casa mea de la munte si ni s-a stricat masina. Baga Justin o minciuna destul de credibila.

 -Nu va faceti griji, mai avem destul de putin pana la hotel. Spune iar Justin da aprobator din cap.  

  Era o linişte imensa, pana cand Roy da drumul la radio şi incep ştirile. Deodata prezentatoarea spune : " Bieber este inca in libertate! Daca il vedeti, sunati imediat la 911! Acest om este unul din cei mai periculosi cu care a avut de a face politia! VA RUGAM. AJUTATI-NE SA IL GASIM."

The TerroristUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum